mol definitie

25 definiții pentru mol

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
MOL1, moli, s. m. Moleculă-gram.
MOL2, muluri, s. n. Dig de piatră, care înaintează de la mal către larg, construit la intrarea sau în interiorul unui bazin portuar pentru a domoli acțiunea apelor (valuri, depuneri etc.) sau pentru a realiza cheiuri și platforme suplimentare.
mol1 (moleculă-gram) s. m., pl. moli
mol2 (dig) s. n., pl. móluri
mol (moleculă-gram) s. m., pl. moli
mol (dig) s. n., pl. móluri
MOL s. v. moleculă-gram.
MOL s. v. vin.
MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].
MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].
MOL1 s. m. moleculă-gram (< fr. mole, germ. Mol)
MOL2 s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)
mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).
MOL1 ~i m. Unitate de măsură a capacității de materie; moleculă-gram. /<fr. mole, germ. Mol
MOL2 ~uri n. Dig construit spre largul mării la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. /<it. molo, fr. môle
mol s. v. VIN.
mol, moluri, (mul), s.n. – Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195); „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco, 1990: 249). Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (< mul) (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.
MOL – cf. adj. moale. 1. Mol/e, Ion (Tec I); -ea, V. act. -ești s. (Ștef). 2. + -an: Molan, N. (L Pl 355; T-Jiu). 3. -in: Molin (Tec I). 4. -oiu: Moloiu, A. (RI I 21). 5. Cu suf. -ența: Molența b., mold. (Sd XXI). 6. Molcuț (Moț) < adj. molcuț. 7. Maloman, mold. prob. subst. moloman (om molatic) cont. cu rus мaлo „puțin”. 8. Moaleș și Moleș, fam. (Sur X, XXIV); ambele < adj. moale.
mol, moluri s. n. v. molan.

mol dex

Intrare: mol (chim.)
mol 1 pl. -i substantiv masculin
Intrare: mol (dig)
mol 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: mol (vin)
mol 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Mol
Mol