Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru mojicie

MOJIC├ŹE, mojicii, s. f. Fapt─â, atitudine sau vorb─â de mojic (1); obr─âznicie, grosol─ânie, b─âd─âr─ânie, mitoc─ânie. ÔÇô Mojic + suf. -ie.
MOJIC├ŹE, mojicii, s. f. Fapt─â, purtare sau vorb─â de mojic (1); obr─âznicie, grosol─ânie, b─âd─âr─ânie, mitoc─ânie. ÔÇô Mojic + suf. -ie.
MOJIC├ŹE, mojicii, s. f. Fapt─â, purtare sau vorba de mojic (1); grosol─ânie, necuviin╚Ť─â, obr─âznicie, b─âd─âr─ânie. Se g─âseau ╚Öi cucoane mai ├«ndr─âzne╚Ťe, care s─â-l dojeneasc─â ├«n fa╚Ť─â, cu g├«nd de a-l mai ciopli ╚Öi a-l mai scoate din... obi╚Önuita lui mojicie. HOGA╚ś, H. 80. Auzi d├«rzie! Bl─âst─âma╚Ťie! Obr─âznicie! ╚śi mojicie! ALECSANDRI, T. I 111. La o mojicie at├«t de mare, Vi╚Ťelul r─âspunde c─â va a╚Ötepta. ALEXANDRESCU, M. 355.
mojic├şe s. f., art. mojic├şa, g.-d. art. mojic├şei; pl. mojic├şi, art. mojic├şile
mojic├şe s. f., art. mojic├şa, g.-d. art. mojic├şei; pl. mojic├şi, art. mojic├şile
MOJIC├ŹE s. v. mitoc─ânie.
MOJIC├ŹE ~i f. ├«nv. 1) Stare de mojic. 2) Comportare de mojic; b─âd─âr─ânie; mitoc─ânie. /mojic + suf. ~ie
mojicie f. fapt─â sau vorb─â mojiceasc─â.
mojic├şe f. (d. mojic). Fam. Purtare de mojic, fapt─â mojiceasc─â.
MOJICIE s. b─âd─âr─ânie, grosol─ânie, impolite╚Ťe, indelicate╚Ťe, mahalagism, mitoc─ânie, m├«rl─ânie, necuviin╚Ť─â, nepolite╚Ťe, ╚Ť─âr─ânie, vulgaritate, (pop.) mocor─ânie, mocof─ânism, (reg.) modor─ânie, (├«nv.) grosime, r├«t─ânie, (rar fig.) necioplire. (~ lui mi-a displ─âcut.)

Mojicie dex online | sinonim

Mojicie definitie

Intrare: mojicie
mojicie substantiv feminin