MOJICÉSC, -EÁSCĂ, mojicești, adj. (Despre purtări, atitudini etc.) De mojic (1), specific mojicului; grosolan, vulgar, mitocănesc. – Mojic + suf. -esc.

MOJICÉSC, -EÁSCĂ, mojicești, adj. (Despre purtări, atitudini etc.) De mojic (1), specific mojicului; grosolan, vulgar, mitocănesc. – Mojic + suf. -esc.

MOJICÉSC, -EÁSCĂ, mojicești, adj. De mojic (1); grosolan. Purtare mojicească.

mojicésc (rar) adj. m., f. mojiceáscă; pl. m. și f. mojicéști

mojicésc adj. m., f. mojiceáscă; pl. m. și f. mojicéști

MOJICÉSC adj. v. mitocănesc.

MOJICÉSC adj. v. țărănesc.

mojicesc a. ce ține de mojic.

mojicésc, -eáscă adj. (d. mojic). Fam. De mojic, vulgar: vorbă mojicească.

MOJICESC adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc. mojic, nepoliticos, ordinar, țopesc, țopîriănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (O comportare ~.)

mojicesc adj. v. ȚĂRĂNESC.