MÓIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72.

MÓIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). – Din *moi (< lat. *mollius) + suf. -iște.

MÓIȘTE s. v. coapsă, moină, tâmplă.

moíște f. (d. a se muĭa). Trans. Moĭnă (timp).

moiște s. v. COAPSĂ. MOINĂ. TÎMPLĂ.