moimă definitie

12 definiții pentru moimă

MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom.
MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom.
MOÍMĂ, moime, s. f. (Regional) Maimuță. Avea și o moimă îmbrăcată cu o scurteică roșie. RETEGANUL, la CADE.
móimă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. móimei; pl. móime
móimă (maimuță, umflătură) s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móimei; pl. móime
MÓIMĂ s. v. maimuță, scrofulă, scurtă, uimă.
móĭmă, moĭmî́ță, V. maĭmuță.
moimă s. v. MAIMUȚĂ. SCROFULĂ. SCURTĂ. UIMĂ.
móimă1, moime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă (Papahagi, 1925). Termenul circulă în satele de pe valea Marei. – Et. nec. (MDA); lat. *mollimen (< adj. mollis) (Farcaș, 2009: 103).
móimă2, moime, s.f. – (reg.) 1. Maimuță (ALRRM, 1973: 588). „E în mintea moimii” = aiurează, vorbește fără înțeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu fața schimonosită. ♦ (onom.) Moimă, poreclă frecventă dată oamenilor caraghioși, care se strâmbă ca o maimuță sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom „maimuță” (DEX, MDA).
móimă1, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă. (Papahagi 1925). Termenul circulă în satele de pe valea Marei. – Din uimă.
móimă2, -e. s.f. – 1. Maimuță (ALR 1973: 588). „E în mintea moimii” = aiurează, vorbește fără înțeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu fața schimonosită. Moimă, poreclă frecventă dată oamenilor caraghioși, care se strâmbă ca o maimuță sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom „maimuță”.

moimă dex

Intrare: moimă
moimă substantiv feminin
  • silabisire: moi-