Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mohor├«

MOHOR├Ä╠ü, mohor─âsc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. 1. A (se) colora ├«n ro╚Öu (-├«nchis) sau, p. gener., ├«ntr-o culoare ├«nchis─â; a (se) ├«nchide la culoare. 2. Fig. A (se) posomor├«, a (se) ├«ntrista. ÔÇô Din mohor.
MOHOR├Ä╠ü, mohor─âsc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. 1. A (se) colora ├«n ro╚Öu (-├«nchis) sau, p. gener., ├«ntr-o culoare ├«nchis─â; a (se) ├«nchide la culoare. 2. Fig. A (se) posomor├«, a (se) ├«ntrista. ÔÇô Din mohor.
MOHOR├Ä╠ü, mohor─âsc, vb. IV. 1. Tranz. A colora ├«n stacojiu, ├«n culoarea spicelor de mohor. Spre a ├«mbuna pe zei, ei ├«nchipuise un soi nou de ├«njunghieri ╚Öi de sacrificii, care mohor├«se p─âm├«ntul cu s├«nge. ODOBESCU, S. III 273. 2. Refl. A c─âp─âta o culoare ro╚Öie-├«nchis─â; p. ext. a se ├«ntuneca. Soarele va c─âdea dup─â codri, m─ân─âstirea se va mohor├«. GALACTION, O. I 218. Pulberea ro╚Öie se stingea, se mohora ╚Öi apa lua luciri de o╚Ťel. SANDU-ALDEA, la CADE. ÔŚŐ Tranz. Amurgul cobora nesim╚Ťit, mohor├«nd din ce ├«n ce v─âzduhul. REBREANU, N. 84. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni) A se posomori.
mohor├«╠ü (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. mohorß║»sc, imperf. 3 sg. mohor├í, perf. s. 3 sg. mohor├«╠ü, 3 pl. mohorß║ąr─â; conj. prez. 3 s─â mohor├ísc─â; ger. mohorß║ąnd; part. mohorß║ąt
mohorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohorá; conj. prez. 3 sg. și pl. mohoráscă
MOHORÎ vb. 1. v. înnora. 2. v. strica. 3. v. încrunta.
MOHORÎ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.
SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
A (se) mohor├« Ôëá a (se) ├«nvoio╚Öa
A SE MOHORÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni roșu-închis (ca spicele mohorului). 2) A se închide la culoare; a se întuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba în rău (devenind mai întunecos din cauza îngrămădirii norilor); a se posomorî; a se înnora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se posomorî; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. /Din mohor
mohorß║»sc, a -├«╠ü v. tr. (d. mohor├«t). Posomor─âsc, c─âtr─ânesc, ├«ntunec, ├«ntristez. V. refl. C─âlug─âri─ş sÔÇÖa┼ş mohor├«t auzind. ÔÇô Vech─ş ╚Öi mohor├«╚Ťesc.
MOHORÎ vb. 1. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se închide, a se posomorî, a se strica. (Vremea s-a ~.) 3. a se încrunta, a se întuneca, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
mohorî vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

Mohorî dex online | sinonim

Mohorî definitie

Intrare: mohorî
mohorî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a