Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru mohor

MOH├ôR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascu╚Ťite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse ├«n spice cilindrice, dintre care unele se cultiv─â ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care cre╚Öte mohor. ÔÇô Din magh. mohar.
MOH├ôR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascu╚Ťite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse ├«n spice cilindrice, dintre care unele se cultiv─â ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care cre╚Öte mohor. ÔÇô Din magh. mohar.
MOH├ôR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascu╚Ťite, cu flori ├«n spice cilindrice de culoare stacojie, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Setaria); dughie, costrei, mei, mei-p─âs─âresc. Iarba-rea, cum n─âp─âde╚Öte C├«mpul de mohor, C├«mpul tot ├«l otr─âve╚Öte, Florile de mor. DAVILA, V. V. 107. Frunz─â verde de mohor, Somn ├«i, maic─â, ochilor! ╚śEZ. I 171. ╚śi de-a fi s─â mor ├«n c├«mp de mohor. ALECSANDRI, P. P. 2. 2. Loc cultivat cu mohor (1). De acolo, uit├«ndu-se tot mereu ├«n urm─â, a ocolit pe hatul dintre ni╚Öte mohoare... ╚Öi a dat ├«n ╚Öosea. POPA, V. 110. ÔŚŐ (Poetic) Sus, pe dealuri, toamna pune... Ar─âturi ca de c─ârbune ╚śi mohoare de rugin─â. TOP├ÄRCEANU, P. 212.
mohór s. n., (locuri cu mohor) pl. mohoáre
mohór s. n., (terenuri) pl. mohoáre
MOHÓR s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoacă.
MOHÓR s. v. dughie, rogoz.
moh├│r (moh├│ri), s. m. ÔÇô P─âr├«ng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; G├íldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). ÔÇô Der. mohor├«t, adj. (├«nv., ro╚Öu-├«nchis; sumbru, ├«ntunecat; ├«ntristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohor├«, vb. (a ├«ntrista a ├«ntuneca); mohoral─â (var. mohoreal─â), s. f. (obscuritate; nelini╚Öte, regret; monotonie); mohor├«u, adj. (├«nv., ro╚Öu-├«nchis); mohor├«╚Ťi, vb. (├«nv., a vopsi ├«n ro╚Öu); muhurel, adj. (cu pielea brun─â).
MOH├ôR ~o├íre n. Plant─â erbacee din familia gramineelor, cu frunze ascu╚Ťite ╚Öi cu flori galbene-ruginii, dispuse ├«n spice cilindrice. /<ung. mohar
mohor n. Bot. costreiu. [Ung. MOHAR].
moh├│r m. ca plant─â ╚Öi n., pl. ur─ş, ca nutre╚Ť (ung. mohar, muhar, mohor, d. s├«rb. muhar, mohor, rus. moh├│r, ╚Öir de c─şucur─ş, petale duble). Un fel de me─ş cultivat ca nutre╚Ť (set├íria glauca [sa┼ş panicum glaucum], it├ílica, verticillata ╚Öi viridis). ÔÇô Numit ╚Öi bursoac─â ╚Öi costre─ş. V. me─ş.
mohor s. v. DUGHIE. ROGOZ.
MOHOR s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-p─âs─âresc, (reg.) bursoac─â. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-p─âs─âresc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoac─â.
mohor-ro╚Öu s. v. MEI╚śOR.
MOHOR subst. 1. Mohor/a mold. (B├«r II 374); 2. ÔÇô b. olt. (Am 108, 157); -ea (Vra); -ea, Ioan (P Bor 95); Mohoria, olt (Sur VI); Mohor─â╚Öti s. (Dm).
a r─âm├óne cu mohorul expr. (intl.) a nu se alege cu nimic ├«n urma comiterii unei infrac╚Ťiuni.

Mohor dex online | sinonim

Mohor definitie

Intrare: mohor (plant─â; -i)
mohor plant─â; -i
Intrare: mohor (teren; -oare)
mohor teren; -oare substantiv neutru
Intrare: Mohor
Mohor