MOGLÁN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. – Et. nec.

MOGLÁN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. – Et. nec.

MOGLÁN, moglani, s. m. (Regional) Om necioplit, bădăran. Mă moglane! te fac chisăliță! SADOVEANU, O. VI 205. Tu moglanule de Oșlobene, care te robești pîntecelui și nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78.

moglán (reg.) (mo-glan) s. n., pl. mogláni

moglán s. m. (sil. -glan), pl. mogláni

MOGLÁN ~i m. reg. Om necioplit; bădăran; mitocan; tolomac. /Orig. nec.

moglan a. și m. Mold. mojic: iar tu, moglanule! CR. [Origină necunoscută].

moglán, -că s. (var. din mocan). Est. Modoran.

Mog/lan, -oi v. Moga 5, 7.

MOGLAN, b. (Sd XXI) < subst. „bădăran” (DLRM).