mogâldeață definitie

10 definiții pentru mogâldeață

MOGÂLDEÁȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – Et. nec.
MOGÂLDEÁȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – Et. nec.
MOGÎLDEÂȚĂ, mogîldețe, s. f. Ființă sau lucru care apare nedeslușit și nu poate fi identificat din cauza ceței, a întunericului sau a depărtării. Locomobila stinsă, batoza oprită stăteau părăsite, mogîldețe negre în focul asfințitului. DUMITRIU, N. 228. Niște mogîldețe acoperite din cap pînă-n picioare în foi de cort. CAMILAR, N. II 444. Felinarele cu carbid abia sparg bezna în dreptul piciorului, și mogîldețele omenești înaintează în pasta cleioasă, prin galeria care pare că nu mai are sfîrșit. BOGZA, C. O. 121. Variante: mogîndeáță (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183), moghindeáță (MACEDONSKI, O. III 121) s. f.
mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe
mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe
MOGÂLDEÁȚĂ s. 1. v. mușuroi. 2. momâie, (reg.) momâiață. (Ce o fi cu ~ aceea în drum?)
MOGÂLDEÁȚĂ s. v. momâie, sperietoare.
mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.
MOGÎLDEAȚĂ s. 1. mușuroi, (reg.) măguiață. (O ~ pe un teren șes.) 2. momîie, (reg.) momîiață. (Ce-o fi cu ~ aceea în drum?)
mogîldeață s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.

mogâldeață dex

Intrare: mogâldeață
mogâldeață substantiv feminin