Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru moftangiu

MOFTANG├ŹU, moftangii, s. m. (├Änv.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (╚Öi ╚Ömecher); moftolog. ÔÇô Moft + suf. -angiu.
MOFTANG├ŹU, moftangii, s. m. (Fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (╚Öi ╚Ömecher); moftolog. ÔÇô Moft + suf. -angiu.
MOFTANG├ŹU, moftangii, s. m. Om lipsit de seriozitate, pe care nu po╚Ťi pune temei; flecar, palavragiu. E jocul moftangiilor care ╚Ťin s─â se procopseasc─â, PAS, L. I 151. Ajungem la sf├«ntul Ilie, ├«n Gorgani, ÔÇô moftangiul dup─â noi. CARAGIALE, O. I 46.
moftang├şu (├«nv.) s. m., art. moftang├şul; pl. moftang├şi, art. moftang├şii (-gi-ii)
moftang├şu s. m., art. moftang├şul; pl. moftang├şi, art. moftang├şii
MOFTANG├ŹU s., adj. v. cl─ân╚Ť─âu, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorb─â-lung─â, vorb─âre╚Ť.
MOFTANG├ŹU ~i m. Persoan─â care v─âde╚Öte lips─â de seriozitate. /moft + suf. ~giu
moftangiu m. cel ce umbl─â cu mofturi. [Turc. MUFTADJI, chilipirgiu].
moftang├ş┼ş, -g─şo├í─şc─â s. (d. moft or─ş turc. mufta─čy, chilipirgi┼ş). Fam. Om neserios, farsor. Fem. g─şoa─şc─â. V. farfasit.
moftangioaică s. v. FLECARĂ. GURALIVĂ. LIMBUTĂ. PALAVRAGIOAICĂ. VORBĂREAȚĂ.
moftangiu s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
moftangiu, -oaic─â, moftangii, -oaice s. m., s. f. persoan─â neserioas─â pe care nu se poate conta

Moftangiu dex online | sinonim

Moftangiu definitie

Intrare: moftangiu
moftangiu substantiv masculin