Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru modestie

MODEST├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi modest (1); lips─â de ├«ng├ómfare. ÔÇô Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
MODEST├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi modest (1); lips─â de ├«ng├ómfare. ÔÇô Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
MODEST├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi modest. E o misiune at├«t de delicat─â! vorbi Constantin Lipan, emo╚Ťionat. ÔÇô Las─â modestia, drag─â Costic─â. C. PETRESCU, C. V. 109. Nicu B─âlcescu era de o modestie rar─â. GHICA, S. 681. F─âr─â modestie, m─â simt vrednic ╚Öi demn de orice rol in s├«nul patriei mele. ALECSANDRI, T. I 281.
modest├şe s. f., art. modest├şa, g.-d. modest├şi, art. modest├şei
modest├şe s. f., art. modest├şa, g.-d. art. modest├şei; pl. modest├şi
MODEST├ŹE s. 1. (├«nv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (├«nv.) prostie, prostime. (~ condi╚Ťiei cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ ├«n ├«mbr─âc─âminte.)
Modestie Ôëá arogan╚Ť─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├ómfare, l─âud─âro╚Öenie, trufie, vanitate
MODEST├ŹE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi modest; sim╚Ť, sentiment care ne face s─â nu exager─âm valoarea ideilor ╚Öi a ac╚Ťiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].
MODEST├ŹE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi modest (1); sfial─â. 2. simplitate. (< lat., it. modestia, fr. modestie)
MODEST├ŹE f. Caracter modest; lips─â de ├«ng├ómfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie
modestie f. 1. rezerv─â ├«n modul de a se purta, de a cugeta ╚Öi a vorbi de sine; 2. modera╚Ťiune; 3. pudoare, decen╚Ť─â.
*modest├şe f. (fr. modestie, d. lat. mod├ęstia, modestie). Calitatea de a fi modest. Cu modestie, ├«n mod modest: a vorbi cu modestie.
MODESTIE s. 1. (├«nv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (├«nv.) prostie, prostime. (~ condi╚Ťiei cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ ├«n ├«mbr─âc─âminte.)
MODESTIE. Subst. Modestie, simplitate, naturale╚Ťe, natural (ast─âzi rar), atitudine natural─â, comportare fireasc─â; sobrietate, m─âsur─â (fig.), cump─ât, cump─âtare, discre╚Ťie (fig.), modera╚Ťie, pondera╚Ťie (rar). Cuviin╚Ť─â, bun─â-cuviin╚Ť─â, decen╚Ť─â, polite╚Ťe, respect, plec─âciune. Adj. Modest, simplu, natural, firesc; sobru, m─âsurat (fig.), cump─âtat, chibzuit, discret (fig.), moderat, ponderat. Cuviincios, cuvios (├«nv.), decent, politicos, respectuos, plecat. Vb. A fi modest; a se purta modest, a se purta simplu. A da dovad─â de modestie, a nu fi preten╚Ťios, a nu avea preten╚Ťii, a-╚Öi cunoa╚Öte lungul nasului, a fi (a sta) la locul lui. Adv. Cu modestie, cu m─âsur─â, f─âr─â preten╚Ťii. V. moralitate, polite╚Ťe, respect, seriozitate, sinceritate.

Modestie dex online | sinonim

Modestie definitie