Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru modern

MOD├ëRN, -─é, moderni, -e, adj. Care apar╚Ťine epocii actuale, care ╚Ťine de prezent sau de trecutul apropiat; nou, recent, care corespunde stadiului actual al progresului; care este diferit de tradi╚Ťie. ÔŚŐ Limb─â modern─â = limb─â vorbit─â ├«n zilele noastre sau ├«ntr-o epoc─â apropiat─â nou─â. Epoc─â modern─â = perioad─â dup─â Rena╚Ötere, care cuprinde sec. XVI-XVIII, numite clasice. ÔÖŽ Conform cu moda zilei. ÔÇô Din fr. moderne, it. moderno.
MOD├ëRN, -─é, moderni, -e, adj. Care apar╚Ťine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este ├«n pas cu progresul actual; care apar╚Ťine unei epoci posterioare antichit─â╚Ťii. ÔŚŐ Istoria modern─â = a) (├«n trecut) epoca de la sf├ór╚Öitul evului mediu, cuprins─â ├«ntre 1453 (c─âderea Constantinopolului) ╚Öi Revolu╚Ťia Francez─â din 1789; b) (curent) epoc─â cuprins─â ├«ntre Revolu╚Ťia Francez─â din 1789 ╚Öi Unirea din 1918. Limb─â modern─â = limb─â vie, vorbit─â efectiv de o popula╚Ťie actual─â. ÔÖŽ (Despre ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) Care acord─â importan╚Ť─â, preferin╚Ť─â disciplinelor umaniste. ÔÖŽ Conform cu moda zilei. ÔÇô Din fr. moderne, it. moderno.
MOD├ëRN, -─é, moderni, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu vechi) Care apar╚Ťine timpurilor prezente, din vremea noastr─â, actual, nou; ├«n pas cu progresul actual. V. contemporan. Drumurile moderne se ivesc, str─âb─ât├«nd ╚Ťara. BOGZA, C. O 176. ├Än adev─âr, e-at├«ta larm─â ├«n capitalele moderne, C─â omul n-are chip s─â doarm─â, Oric├«t de bine ╚Öi-ar a╚Öterne. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 52. Este oare vreo introducere mai minunat─â ├«n literatura modern─â, un tablou mai omeric dec├«t aceast─â strof─â care ├«ncepe cu un vechi c├«ntic haiducesc? RUSSO, S. 190. Istoria modern─â = parte a istoriei care cuprinde epoca de la mijlocul veacului al XVII-lea (c├«nd a avut loc revolu╚Ťia burghez─â din Anglia) p├«n─â la Marea Revolu╚Ťie Socialist─â din Octombrie 1917. Limb─â modern─â = (├«n opozi╚Ťie cu limb─â veche sau moart─â) limb─â, vie, vorbit─â de o popula╚Ťie actual─â. Pintre mul╚Ťimea calendarelor ╚Öi a c─âr╚Ťilor ├«n limba greceasc─â modern─â, iaca ce am g─âsit. Istoria lui Arghir ╚Öi a pre-frumoasei Elene. NEGRUZZI, S. I 10. Aceste dialecte duse de solda╚Ťii romani r─âspl─âti╚Ťi cu p─âm├«nturi ├«n ╚Ť─ârile biruite s-au ├«ntrulocat cu limbile acelor ╚Ť─âri biruite ╚Öi au produs modernele limbi, zise neolatine. RUSSO, S.70. ÔÖŽ F─âcut, confec╚Ťionat, construit, aranjat dup─â moda zilei. Rochie modern─â.
mod├ęrn adj. m., pl. mod├ęrni; f. mod├ęrn─â, pl. mod├ęrne
mod├ęrn adj. m., pl. mod├ęrni; f. sg. mod├ęrn─â, pl. mod├ęrne
MODÉRN adj. 1. actual, contemporan, nou, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.) 2. v. umanistic.
Modern Ôëá demodat, ├«nvechit, vechi, vetust, perimat
MOD├ëRN, -─é adj. 1. Nou sau relativ recent, din timpurile prezente; actual. ÔŚŐ Limb─â modern─â = limb─â vie, care se vorbe╚Öte ├«n prezent. ÔÖŽ (Despre forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) ├Än care disciplinele umaniste au un rol preponderent, preferen╚Ťial. 2. La mod─â, potrivit ultimei mode. [< fr. moderne, cf. lat.t. modernus].
MOD├ëRN, -─é adj. 1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului. ÔÖŽ limb─â ~─â = limb─â vie, care se vorbe╚Öte ├«n prezent. ÔŚŐ (despre ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii ╚Öi al disciplinelor umanistice. 2. ├«n concordan╚Ť─â cu moda, la mod─â. (< fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)
MOD├ëRN ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de timpul prezent; propriu timpului prezent; actual; contemporan. 2) Care beneficiaz─â de progresul recent al ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi tehnicii; bazat pe rezultatele recente ale ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi tehnicii. 3) Care este la mod─â. /<fr. moderne, it. moderno
modern a. care e din timpul din urm─â: sculptur─â modern─â; istoria modern─â, epoca dela 1453 p├ón─â la 1815. ÔĽĹ m. se zice de scriitorii, erudi╚Ťii ╚Öi arti╚Ötii cari au ap─ârut dela Rena╚Ötere: anticii ╚Öi modernii. ÔĽĹ n. ceeace e modern: a prefera modernului anticul.
*mod├ęrn, -─â adj. (lat. modernus, modern, d. adv. modo, odinioar─â, de cur├«nd). Recent, no┼ş, din timpu actual, ne├«nvechit, ├«n curent cu timpu, la mod─â: armat─â modern─â, ha─şn─â modern─â. Istoria modern─â sa┼ş no┼ş─â, de la 1453 (luarea Constantinopolulu─ş) p├«n─â la 1789 (marea revolu╚Ťiune francez─â). ├Änv─â╚Ť─âm├«ntu modern, ├«nv─â╚Ť─âm├«ntu secundar ├«n care se ├«nva╚Ť─â limbile moderne. S. m. pl. Oameni─ş de az─ş, actuali─ş, ce─ş no─ş: antici─ş ╚Öi moderni─ş. S. n. f─âr─â pl. Lucru no┼ş, caracteru lucrulu─ş no┼ş, modernitate: tot-de-a-una modernu e frumos. Adv. ├Än mod modern: a te ├«mbr─âca modern.
MODERN adj. 1. actual, contemporan, nou, recent. (Preocup─âri ~ ├«n tehnica de calcul.) 2. umanistic. (Sec╚Ťie ~ la un liceu.)
modern jazz, jazzul* epocilor bop* (be-bop, 1944) ╚Öi al celor ulterioare, spre deosebire de jazzul New Orleans*, Dixieland*, ÔÇ×mainstreamÔÇŁ (epoca swing (2) ╚Öi ÔÇ×rhythm and bluesÔÇŁ, ÔÇ×rock and rollÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×gospelÔÇŁ). M. utilizeaz─â o armonie (III) evoluat─â, linii melodice de un tip nou, ritmic─â* ╚Öi metric─â (1) mai variat─â ca ├«n trecut.
modern─â, muzic─â ~. Opozi╚Ťia ├«ntre modern (cu conota╚Ťia sa de ÔÇ×nouÔÇŁ) ╚Öi tradi╚Ťie apare cu regularitate, ├«n ipostaze diferite, ├«n istoria muzicii: Ars nova versus Ars antiqua, stile moderno sau nuovo versus stile antico (Caccini, Le nuove musiche, 1601, de asemenea ├«n alte scrieri din sec. 17), Seconda prattica versus Prima prattica (Monteverdi) etc. ├Än m─âsura ├«n care, ├«n anumite perioade, termenului de clasic i se atribuie sensul vechi sau academic ├«n arte sau literatur─â, lui i se va opune altul, semnific├ónd noutatea, modernul. Astfel vor apare mi╚Öc─âri precum ÔÇ×Querelle des anciens et des modernesÔÇŁ (Fran╚Ťa, sf├ór╚Öitul sec. 17) sau romantismul german (sf├ór╚Öitul sec. 18) ca opozi╚Ťie tipologic─â la clasicism*. Termenul de modern apare ├«n teoretiz─ârile muzicale de la ├«nceputul sec. 19, ├«n replic─â la no╚Ťiuni precum clasic, antic, medieval, f─âr─â s─â desemneze un stil anume, ci doar folosit ├«n sens cronologic (v. E. Hanslick, 1848; criticul vienez va scrie mai t├órziu despre ÔÇ×opera modern─âÔÇŁ referindu-se la perioada de la Gluck p├ón─â ├«n contemporaneitatea sa). Astfel se configureaz─â un concept ce semnific─â noutatea valorizat─â pozitiv: noul este echivalent cu progresul artistic. R. Schumann, J. Brahms sau R. Strauss sunt saluta╚Ťi de diver╚Öi critici ai sec. 19 drept compozitori moderni. P. Hindemith devine ÔÇô ├«n opinia lui H. Mersmann ÔÇô exponent al m.m. ├«n jur de 1930. Doar odat─â cu r─âsp├óndirea conceptului de ÔÇ×muzic─â nou─âÔÇŁ, dup─â 1950, precum ╚Öi a celui de muzic─â postmodern─â* (la sf├ór╚Öitul anilor ÔÇÖ60), asocierea ├«ntre modern ╚Öi nou (= contemporan) ├«n critica ╚Öi estetica muzical─â* ├«╚Öi pierde din semnifica╚Ťii. S-a formulat ╚Öi perspectiva potrivit c─âreia, ca epoc─â delimitat─â istoric, modernul marcheaz─â muzica ├«ntre sf├ór╚Öitul romantismului* ╚Öi afirmarea ÔÇ×muzicii noiÔÇŁ, a╚Öadar ├«ntre 1890 ╚Öi primul r─âzboi mondial, cu prelungiri ├«n anii ÔÇÖ20 (v. C. Dahlhaus). S-ar ├«ncadra aici nu numai curentele verismului*, impresionismului*, neoclasicismului*, dar ╚Öi expresionismul* sau futurismul (ultimele dou─â fiind revendicate de al╚Ťii drept ÔÇ×muzic─â nou─âÔÇŁ). La nivelul limbajului muzical, m.m. s-ar putea defini, ca tr─âs─âtur─â general─â, prin dep─ârtarea de tonalitatea* tradi╚Ťional─â. Extrem de diverse solu╚Ťii modale (folclorice, impresioniste, neoclasice, neomodale) sau atonale (dodecafonice*, seriale*) sunt propuse de compozitorii moderni. Trebuie men╚Ťionate, de asemenea, c├óteva aspecte ale sf├ór╚Öitului de sec. 19 ÔÇô ├«nceputului de sec. 20 ce au influen╚Ťat g├óndirea muzical─â modern─â: schimb─ârile din perimetrul ╚Ötiin╚Ťific (bun─âoar─â apari╚Ťia fonografului ╚Öi impulsion─ârii culegerii folclorice); noile perspective ce au apropiat compozitorul european de arta extraeuropean─â (contactul lui Debussy cu perimetrul asiatic la Expozi╚Ťia mondial─â de la Paris, 1889); institu╚Ťionalizarea cercet─ârii muzicologice care devine, la sf├ór╚Öitul sec. 19, disciplin─â universal─â autonom─â (v. muzicologie), inclusiv ├«n reviste de specialitate, societ─â╚Ťi muzicale, congrese interna╚Ťionale etc.; modernizarea comercializ─ârii ╚Öi difuz─ârii muzicii prin legalizarea dreptului de autor ÔÇô baz─â a industriei muzicale moderne. Pentru a observa nuan╚Ťele conceptului de m.m. ╚Öi modalit─â╚Ťile ├«n care a fost folosit ├«n literatura muzicologic─â a sec. 20, se impune clarificarea no╚Ťiunilor de muzic─â nou─â ╚Öi de avangard─â. Conceptul de muzic─â nou─â (germ.: neue Musik, echivalent cu engl. contemporary music ╚Öi fr. musique contemporaine) provine din spa╚Ťiul muzicologic de lb. germ. Apare pentru prima oar─â la Paul Bekker (1919), pentru a desemna muzica opus─â romantismului ╚Öi afirm├ónd diverse op╚Ťiuni stilistice ├«n contemporaneitate (vizibile ├«n manifest─ârile artistice ale Societ─â╚Ťii Interna╚Ťionale de Muzic─â Contemporan─â din epoca interbelic─â). Astfel, ├«n categoria muzicii noi din prima jum─âtate a sec. 20 sunt men╚Ťionate ├«n principal unele crea╚Ťii ale lui Hindemith, dar ╚Öi orient─ârile: expresionist─â (╚Öcoala a doua vienez─â), folclorist─â (Stravinski, Bart├│k), transcendentalismul lui Ives, precum ╚Öi emanciparea timbral─â la Var├Ęse. Ulterior, sub influen╚Ťa teoretiz─ârilor lui Th. W. Adorno (pe la mijlocul sec. 20), muzica nou─â se va referi, cu mai mult─â precizie, la crea╚Ťiile atonale*, dodecafonice (v. dodecafonie) ale ╚Öcolii a doua vieneze, iar dup─â 1950 serial-integrale (v. serialism) ale unor Boulez, Stockhausen ╚Ö.a.; conceptul va fi folosit dup─â 1950 pentru a distinge crea╚Ťiile de avangard─â de acelea moderne. Adic─â, ├«ntr-un sens larg, avangarda ╚Öi muzica nou─â devin sinonime. Avangarda muzical─â, asem─ân─âtor mi╚Öc─ârilor similare din artele plastice ╚Öi literatur─â, se bazeaz─â pe protestul ├«mpotriva tradi╚Ťiilor, pe experimentalismul uneori dus la extrem. Se poate distinge ├«ntre mi╚Öc─ârile de avangard─â ÔÇ×istoriceÔÇŁ din prima jum─âtate a sec. 20 (dadaism, futurism, suprarealism, bruitism) ╚Öi o ÔÇ×neoavangard─âÔÇŁ plasat─â dup─â 1950, cu accent pus pe negarea tradi╚Ťiei ╚Öi a istoricit─â╚Ťii (manifestat─â de ex. prin serialismul integral, aleatorismul radical ÔÇô v. aleatoric─â, muzic─â, muzica concret─â ╚Öi electronic─â). ├Än muzica sec. 20, delimit─ârile terminologice ├«ntre modern ÔÇô muzic─â nou─â ÔÇô avangard─â ÔÇô postmodern con╚Ťin o mare doz─â de echivoc, put├ónd fi aplicate pe teritorii restr├ónse, precum perioadele de crea╚Ťie ale unui compozitor sau chiar lucr─âri izolate.
MODÉRN, -Ă adj. (< fr. moderne, cf. lat. modernus): în sintagma lingvistică modernă (v.).

Modern dex online | sinonim

Modern definitie

Intrare: modern
modern adjectiv substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: engl. m├│dern stail