MODERATÓR, -OÁRE, moderatori, -oare, s. m., s. f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce cu imparțialitate o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. m. Substanță folosită pentru micșorarea energiei neutronilor la reactoarele nucleare. [Pl. și: (4, n.) moderatoare] – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.[1]

MODERATÓR, -OÁRE, moderatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. n. Substanță folosită pentru încetinirea mișcării neutronilor. – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.

MODERATÓR, moderatoare, s. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui sistem tehnic sau a unui organ al acestuia.

moderatór1 adj. m., s. m., pl. moderatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoáre

moderatór2 (substanță) s. m., pl. moderatóri

moderatór3 (dispozitiv) s. n., pl. moderatoáre

moderatór adj. m., (factor care moderează) s. m., pl. moderatóri; f. sg. și pl. moderatoáre

moderatór (substanță) s. m., pl. moderatóri

moderatór (dispozitiv de reglare a vitezei sau de diminuare a sunetului) s. n., pl. moderatoáre

MODERATÓR, -OÁRE adj. Care moderează. // s.n. 1. Aparat care reglează mersul unor mașini, limitând mărirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane și pianine, cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind astfel foarte slab. 2. Substanță care diminuează viteza neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. [Cf. fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore].

MODERATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (factor) care moderează. II. s. m. 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. 2. inhibator care încetinește reacția de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic. (< fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)

MODERATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care conduce și trage concluziile într-o dezbatere publică, o masă rotundă sau o emisiune. /<fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore

MODERATÓR2 ~oáre n. Dispozitiv care reglează viteza unei mașini sau a unui sistem tehnic. /<fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore

*moderatór, -oáre s. (lat. moderator). Care regulează, guvernează, domnește: Dumnezeŭ e moderatoru universuluĭ. Care reține în marginile moderațiuniĭ: a fi moderatoru unuĭ partid. S. n., pl. oare. Instrument pin care se regulează mișcarea mașinilor: lampă cu moderator.

moderatór s. m. Persoană care conduce sau îndrumă o discuție, de obicei publică, la radio sau la televiziune, pe un anumit făgaș ◊ „În anii ’60-’70, Bacalu era un cunoscut moderator al meselor rotunde științifice ale televiziunii.” ◊ „Fiecare participant și-a manifestat opinia față de tema pusă în discuție, în completare a răspuns la numeroasele întrebări puse de moderator [...]” R.l. 24 IV 91 p. 1; v. și modera (din engl. moderator; cf. fr. modérateur – alte sensuri; CD; DN, DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)