MODERÁȚIE, moderații, s. f. Însușirea de a fi moderat; atitudine moderată; micșorare, reducere; cumpătare, măsură. [Var.: moderațiúne s. f.] – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione.

MODERAȚIÚNE s. f. v. moderație.

MODERÁȚIE, moderații, s. f. Însușirea de a fi moderat; atitudine moderată; micșorare, reducere; cumpătare, măsură. [Var.: moderațiúne s. f.] – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione.

MODERAȚIÚNE s. f. v. moderație.

MODERÁȚIE s. f. Însușirea de a fi moderat, atitudine moderată; cumpătare, măsură, lipsă de exagerare.

moderáție (-ți-e) s. f., art. moderáția (-ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (-ți-i-)

moderáție s. f. (sil. -ți-e), art. moderáția (sil. -ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (sil. -ți-i-)[1]

MODERAȚIE s. v. chibzuială.[1]

MODERÁȚIE s.f. Însușirea de a fi moderat; cumpătare, măsură. [Gen. -iei, var. moderațiune s.f. / cf. lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione].

MODERAȚIÚNE s.f. v. moderație.

MODERÁȚIE s. f. însușirea de a fi moderat; cumpătare. (< fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)

MODERÁȚIE f. Comportament lipsit de orice exces; purtare moderată; rigorism. [G.-D. moderației; Sil. -ți-e] /<lat. moderatio, ~onis, fr. modération, it. moderazione[1]

moderați(un)e f. 1. virtute ce constă în a păzi o măsură înțeleaptă în toate; 2. caracterul lucrului depărtat de orice exces: răspuns plin de moderațiune.

*moderațiúne f. (lat. moderátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te modera, cumpătare: moderațiunea prețurilor. – Și -áție.

MODERAȚIE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)