mocofan definitie

11 definiții pentru mocofan

MOCOFÁN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă.
MOCOFÁN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă.
MOCOFÁN, mocofani, s. m. Om prost, bleg, tont. Mocofanii abia mișcă picioarele. STANCU, D. 169. Ia să-ți văz brînza, mocofane! CARAGIALE, N. S. 96.
mocofán s. m., pl. mocofáni
mocofán s. m., pl. mocofáni
MOCOFÁN adj., s. v. mitocan.
MOCOFÁN ~i m. 1) Persoană care vădește lipsă de inteligență; prost. 2) Persoană care vădește lipsă de educație; bădăran; mârlan; mojic. /Orig. nec.
mocofan m. mocărțan: mocofan de cioban ISP. [V. mocan].
mocofán, -că s. (moc- din mocan și -ofan ca’n dolofan). Mocîrțan, modoran, mojic, țărănoĭ.
MOCOFAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)
mocofan, mocofani s. m. (peior.) om cu apucături grosolane, bădăran, mitocan

mocofan dex

Intrare: mocofan
mocofan substantiv masculin