mocoșit definitie

22 definiții pentru mocoșit

MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. mocăi.
MOCOȘÍT, -Ă, mocoșiți, -te, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Persoană) care lucrează prea încet, care nu are spor la lucru. – V. mocoși.
MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. mocăi.
MOCOȘÍT, -Ă, mocoșiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează prea încet, care nu are spor la lucru. – V. mocoși.
MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. A zăbovi prea mult la o treabă, a lucra încet, fără spor, cu prea multă migală. Bătrînele... mocoșeau asupra unui ceaun mare, unde forfotea mămăliga de praznic. CAMILAR, N. I 209. Lăsăm pe țaca Frăsina să mocoșeascâ singură la turte, și noi ne ducem tustrei la bucătărie. VLAHUȚĂ, O. A. 385. Și iar începe a tăia alt gîrneț... Mocoșește el cît mocoșește, pînă-l pune și pe-acela. CREANGĂ, P. 127. ◊ Refl. Numai cată de nu te mocoși atîta. CREANGĂ, A. 111. ◊ Tranz. Peste zi mai mocoși ce putu pe lîngă casă. RETEGANUL, P. III 29.
mocoșí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocoșésc, imperf. 3 sg. mocoșeá; conj. prez. 3 să mocoșeáscă
mocoșít (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. mocoșíți; adj. f., s. f. mocoșítă, pl. mocoșíte
mocoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocoșésc, imperf. 3 sg. mocoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mocoșeáscă
mocoșít adj. m., s. m., pl. mocoșíți; f. sg. mocoșítă, pl. mocoșíte
MOCOȘÍ vb. v. mocăi.
MOCOȘÍT adj. v. mocăit.
A se mocoși ≠ a se pripi
A MOCOȘÍ ~ésc tranz. pop. A lucra încet și fără spor; a se moșmoni; a bichiri; a se migăli; a se mocăi. /cf. a se mocăi
mocoșì v. Mold. a zăbovi, a pierde vremea cu nimicuri: cât am mocoșit prin teiu să prind pupăza CR. [V. mocăì].
mocoșésc v. tr. și intr. (cp. cu moacă și moșcondesc). Fam. Mă muncesc prea mult c’un lucru pînă să-l termin (mă bosîncesc, mă bosolesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc): de un ceas tot mocoșeștĭ, și n’aĭ maĭ sfîrșit. V. refl. Nu te maĭ mocoși atîta c’o bĭată traducere! – În vest și mă mocăĭ și mă moșcăĭ. V. bălăbănesc.
mocoșít, -ă adj. (d. mocoșesc). Est. Fam. Ticăit, fără spor la muncă: ce om mocoșit și argatu ista! – În vest mocăit și moșcăit.
MOCOȘI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)
MOCOȘIT adj. mocăit, moșmondit, ticăit. (Mold.) chițcăit. (Un om ~.)
mocoșí, mocoșesc, vb. intranz. – (reg.) A pierde mult timp pentru a face un lucru neînsemnat (ALR 1961: 777). – Cf. mocăi (Șăineanu, DEX, MDA).
mocoșí, mocoșesc, vb. intranz. – A pierde mult timp pentru a face un lucru neînsemnat (ALR 1961: 777). – Cf. mocăi (MDA).
mocoși, mocoșesc v. r. (pop.) v. mocăi
mocoșit, -ă, mocoșiți, -te adj. v. mocăit

mocoșit dex

Intrare: mocoșit (adj.)
mocoșit adjectiv
Intrare: mocoși
mocoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mocoșit (s.m.)
mocoșit substantiv masculin