mochetă definitie

2 intrări

13 definiții pentru mochetă

MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.
MOCHÉTĂ, (2) mochete, s. f. 1. Țesătură plușată, cu bătătură de in, cânepă sau material plastic și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare. 2. Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.
MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.
MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.
MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu urzeală de lînă și bătătură de in sau de cînepă, folosită ca stofă de mobile sau de covoare. – Variantă: mochét s. n.
*mochetá (a ~) vb., ind. prez. 3 mocheteáză
mochétă s. f., g.-d. art. mochétei; pl. mochéte
mochetá vb., ind. prez. 1 sg. mochetéz, 3 sg. și pl. mocheteáză
mochétă s. f., pl. mochéte
MOCHÉTĂ s.f. Stofă plușată, făcută din fire de lână și de in sau cânepă, întrebuințată la fabricarea covoarelor sau la capitonarea mobilelor. [Var. mochet s.n. / < fr. moquette].
MOCHETÁ vb. tr. a acoperi podeaua unei camere cu mochetă. (< mochetă)
MOCHÉTĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette)
MOCHÉTĂ ~e f. Țesătură plușată, folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea mobilei. /<fr. moquette

mochetă dex

Intrare: mochetă
mochetă substantiv feminin
Intrare: mocheta
mocheta verb grupa I conjugarea a II-a