mocan definitie

13 definiții pentru mocan

MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei), care posedă turme de oi; spec. cioban din aceste regiuni; mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); spec. cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
MOCÁN, mocani, s. m. Persoană (în special din regiunile de munte ale Transilvaniei) care posedă turme de sau se ocupă de îngrijirea oilor; cioban, păcurar. într-un amurg, se auzi in stepă clinchetul tălăngilor, strigătul mocanilor care coborau cu oile la iernat în stufăraie. DUNĂREANU, N. 76. Stăpînu-său vînduse turma unui mocan din Ialomița. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Și mocani bogați de vite, Cu chimirele ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ (Învechit) Nume dat oricărui romîn din Transilvania, indiferent de ocupație. S-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani, din pricina păpistășiei. CREANGĂ, A. 19.
mocán s. m., pl. mocáni
mocán s. m., pl. mocáni
MOCÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
MOCÁN, mocani, s.m. Nume dat locuitorilor din regiuinile muntoase (în special în Transilvania); cioban din aceste regiuni.
MOCÁN ~i m. 1) Cioban de la munte. 2) Locuitor din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania. /moacă + suf. ~an
mocan m. 1. cioban dela poalele Bucegilor, păstor din Carpați; 2. fig. mojic, necioplit. [Dintr’un radical moc (cf. mocăì), de unde moacă, mocan, mocârță, mocofan etc.].
mocan m. broscoiu (se aude în Gorjiu). [V. moacă].
mocán, -că s. (răd. moc- din moacă, mocoțan și moglan, rudă cu ung. mokány, om grosolan, mokogni, a vorbi neînțeles, a hondrăni. Cp. cu bădăran). Locuitor de munte, maĭ ales Ardelean (cînd e vorba de cărturarĭ, e ironic). Cĭoban de pin Săcele și împrejurimĭ. Fig. Mocofan, mocîrțan, om necĭoplit. V. momîrlan, moroĭan, țuțuĭan, cojan.
mocan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.
mocan, mocani s. m. (peior.) om naiv / credul.

mocan dex

Intrare: mocan
mocan substantiv masculin