mobilitate definitie

13 definiții pentru mobilitate

MOBILITÁTE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma; variabilitate. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.
MOBILITÁTE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.
MOBILITÁTE s. f. 1. Proprietatea unui corp, a unui organ sau a unui obiect de a se mișca sau de a putea fi mișcat (cu ușurință). Infanteria se conservă – prin naturala-i stabilitate, în comparație cu esențiala mobilitate a unei cavalerii. HASDEU, I. V. 156. 2. Fig. Nestatornicie; faptul de a fi nestabil. Mobilitatea caracterului. ♦ Calitatea figurii omenești de a-și schimba cu ușurință expresia.
mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilitắții; pl. mobilitắți
mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități
MOBILITÁTE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. v. instabilitate. 3. mobilitate funcțională v. labilitate.
Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitate
MOBILITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Ușurința de a-și schimba expresia feței, a figurii. 3. Mobilitatea populației = schimbare a unor caracteristici ale populației (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenței diferiților factori social-economici. [Cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].
MOBILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ◊ capacitate a feței de a-și schimba expresia. ◊ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)
MOBILITÁTE ~ăți f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, ~atis
mobilitate f. 1. înlesnire de a se mișca: mobilitatea roatelor; 2. fig. ușurință de a se schimba: mobilitatea caracterului.
*mobilitáte f. (lat. mobilitas, -átis). Calitatea de a fi mobil, de a te putea mișca ușor: mobilitatea mercuruluĭ, mobilitatea cavaleriiĭ. Fig. Facilitatea de a-țĭ schimba expresiunea fețeĭ. Inconstanță, nestatornicie: mobilitatea caracteruluĭ.
MOBILITATE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. instabilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 3. (FIZIOL.) mobilitate funcțională = labilitate.

mobilitate dex

Intrare: mobilitate
mobilitate substantiv feminin