MOAZÁ, moazez, vb. I. Tranz. (Constr.) A îmbina cu moaze. – Din fr. moiser.

MOÁZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Ansamblu format din două grinzi de lemn strânse între ele cu șuruburi, servind ca element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise.

MOAZÁ, moazez, vb. I. Tranz. (Constr.) A îmbina cu moaze. – Din fr. moiser.

MOÁZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi care formează un element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise.

moáză s. f., g.-d. art. moázei; pl. moáze

moazá vb., ind. prez. 1 sg. moazéz, 3 sg. și pl. moazeáză

moáză s. f., g.-d. art. moázei; pl. moáze

MOAZÁ vb. I. tr. A uni cu ajutorul moazelor. [Pron. moa-. / < fr. moiser].

MOÁZĂ s.f. Element de construcție format din două grinzi de lemn, care leagă între ele mai multe piese situate în același plan. [Pron. moa-. / < fr. moise].

MOAZÁ vb. tr. a îmbina cu ajutorul moazelor. (< fr. moiser)

MOÁZĂ s. f. 1. element de construcție din două grinzi de lemn, legate între ele prin buloane. 2. piesă orizontală fixată la cele două extremități de pereții unui puț de extracție. 3. ansamblu de două piese de lemn care prind între ele parii aflați față în față ai unui cleionaj. (< fr. moise)