moale definitie

38 definiții pentru moale

MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; p. ext. afânat, pufos. ◊ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se așeza) pe moale = a duce o viață liniștită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ◊ (Pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creștetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleșit, flasc; puhav. ♦ Puțin consistent; subțire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieț. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale și aliaje) Cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etc. 4. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă. ◊ Expr. A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafața netedă, fără asperități; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolțuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină, sunete) Lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (Fon.; în opoziție cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziție moale = poziția unui sunet urmat de o silabă care conține o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) Călduț (și umed); p. ext. plăcut, blând. 6. (Despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – Lat. mollis, -e.
MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; p. ext. afânat, pufos. ◊ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se așeza) pe moale = a duce o viață liniștită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ◊ (Pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creștetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleșit, flasc; puhav. ♦ Puțin consistent; subțire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieț. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale și aliaje) Cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etc. 4. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă. ◊ Expr. A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafața netedă, fără asperități; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolțuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină sau izvoare de lumină, sunete) Lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (Fon.; în opoziție cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziție moale = poziția unui sunet urmat de o silabă care conține o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) Călduț (și umed); p. ext. plăcut, blând. 6. (Despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – Lat. mollis, -e.
MOÁLE2, moi, adj. 1. (în opoziție cu tare, dur) Care cedează ușor la apăsare, modificîndu-și forma temporar sau definitiv. Se așezase peste toate o zăpadă moale și nouă, care lumina ușor în noaptea fără lună. SADOVEANU, M. C. 58. Încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demîncare și alte mărunțișuri. CREANGĂ, P. 117. Mută-ți casa lîngă noi, C-am un păr cu pere moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. ◊ Ouă moi = ouă fierte puțin, cu albușul și gălbenușul neîntârite. Icre moi = icre proaspete, nepresate. ♦ (Despre un teren) înmuiat de umezeală. Călca anevoie în pămîntul moale. DUMITRIU, N. 140. Locul unde sta această piatră fiind moale, putea să cadă. DRĂGHICI, R. 117. ◊ (Despre metale) Lipsit de duritate; p. ext. flexibil. Cînd oțelul este prea moale, coasa se îndoaie. PAMFILE, A. R. 125. ◊ Apă moale = apă care conține foarte puțin calcar (ca apa de ploaie). 2. (În opoziție cu aspru) Neted, catifelat, mătăsos, fin. Mă lungii într-un cot pe iarba moale. HOGAȘ, M. N. 183. Mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 170. ◊ Fig. El se uită... la expresia caldă a ochilor ei moi, lungi, cu gene mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) moale = a nu-i fi (cuiva) bine, a i se întîmpla ceva neplăcut, a o păți. Da să știi d-ta, că babei mele n-are să-i fie moale, cînd m-oi întoarce acasă. CREANGĂ, P. 126. (Substantivat) A trăi pe moale = a duce o viață bună, liniștită. Eu trăiesc bine, pe moale și la cald. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. (Despre sunete, voce etc.) încet, stins; p. ext. plăcut, armonios. Glasul i se făcea moale. DUMITRIU, N. 22. Vorbește cu glasul moale judecătorul. STANCU, D. 257. Acompaniind sunetele ușoare a unor note... cu glasul ei dulce și moale. EMINESCU, N. 47. ◊ (Adverbial) Talanga suna moale în liniștea cîmpiilor. SADOVEANU, O. I 34. Albinele bîzîiau moale în prisaca de-aproape. id. ib. VII 101. ♦ Consoană moale = consoană palatalizată. Palat moale v. palat. ♦ (Despre lumină și despre izvoare de lumină) Lipsit de intensitate; pal, palid, estompat. Printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. Țintește ochii... chiar pe luna plină de o lumină moale. ALECSANDRI, P. III 81. ♦ (Despre vreme) Care nu e geroasă. Am avut anul acesta o iarnă moaie. La CADE. 4. (Despre pas, mers) Ușor, abia simțit, lin, domol. Tudor își duse în buiestru calul o vreme, apoi îl lăsă in pas moale. SADOVEANU, O. VII 163. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de seînduri. EMINESCU, O. I 119. ◊ (Adverbial) înaintă sprintenă numai în su- măieș, pășind moale pe covor cu opincile. SADOVEANU, B. 69 (Fig.) Platoul se cobora moale. DUMITRIU, N. 215. 5. Fig. (Despre persoane) Lipsit de energie și de voință, slab de caracter; apatic, indolent, fără vlagă, bleg. Fusese un bărbat înalt, voinic... moale, trîndav. STANCU, D. 5. Dar moale ești, Antoane, cînd e vorba de fiu-tu... Te-ai îngălbenit ca un mort. DEMETRIUS, C. 120. Era... moale în mișcări. RUSSO, S. 28. ◊ (Adverbial) Asta n-aș crede-o, se împotrivi moale Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 136. De ce să n-ascult? se apără moale colonelul. C. PETRESCU, Î. I 11. Șovăind, se lăsă moale pe banchetă. BART, E. 212. ◊ Expr. A o lăsa (mai) moale = (familiar) a-și reduce pretențiile.
MOÁLE1 s. n. (Numai în forma articulată, urmat de un genitiv) Partea puțin rezistentă a unui lucru, care cedează ușor la apăsare. Mi-am luat de-o grijă, zise. scufundîndu-se în moalele unui fotoliu de piele fină. MIRONESCU, S. A. 105. Și-afunda capul din ce în ce în moalele pernei. DELAVRANCEA, S. 108. ◊ Moalele capului = fontanelă. Miai s-a invîrtit și l-a lovit pe Lisandru drept în moalele capului. PREDA, Î. 122. Învățătorul înalt, osos... ciocănea copiii în moalele capului. CAMILAR, N. I 19. Vai de mine și de mine! făcu deodată Petre, parcă l-ar fi lovit în moalele capului. REBREANU, R. II 199. Moalele securii = muchea securii. Pe moalele (muchea) săcurii se pisează usturoi. ȘEZ. XII 194.
moále1 adj. m. și f.; pl. m. și f. moi
moále2 (pop.) s. n., art. moálele (în ~ capului)
neágră-moále v. négru-moále
!négru-moále/neágră-moále (soi de viță-de-vie) (ne-gru-/nea-gră-) s. m. / s. f.
sálbă-moále (plantă) s. f., g.-d. art. sálbei-moi
moále adj. m., f. moále; pl. m. și f. moi
moále s. n., art. moálele
neágră-moále s. f.
négru-moále s. m. (sil. -gru)
sálbă-moále s. f.
GRÂU MOÁLE s. (BOT.; Triticum dicoccum) (reg.) tenchi.
MOÁLE adj. 1. v. afânat. 2. (rar) molatic. (Calcă pe covoare moi.) 3. v. proaspăt. 4. înmuiat. (Bucăți de pâine moi.) 5. v. fraged. (Prăjitură ~.) 6. v. puhav. 7. catifelat, mătăsos, neted. (Obraz ~; piele ~.) 8. v. apos. 9. v. bleg. 10. v. greoi. 11. v. palatalizat.
MOÁLE adj. v. estompat, influențabil, pal, palid, pierdut, stins, șters.
MOALELE-CÁPULUI s. v. fontanelă, tâmplă.
MOALELE-FRÚNȚII s. v. tâmplă.
MOALELE-OBRÁZULUI s. v. tâmplă.
SALBĂ-MOÁLE s. v. crușân, săpunele, scânteiuță.
Moale ≠ puternic, tare, vânjos, vârtos, vânos
moále adj.1. Blînd, blajin, suav, plăcut. – 2. Slab, destins, flasc. – 3. Debil, lăsător. – 4. Leneș, trîndav, greoi. – Mr., megl. moale, istr. mole. Lat. mŏllis (Pușcariu 1101; Candrea-Dens., 1143; REW 5649), cf. it. port. molle, prov., v. fr. mol, fr. mou, cat. moll, sp. muelle. – Der. moale, s. f. (fontanelă); moaleș, adj. (flasc, fleșcăit); molan, s. m. (leneș, puturos, om molatic; pește, Cobitis barbatula), în Banat, Olt. și Munt.; molănete, s. m. (Olt., trîndav, leneș); molaș, s. m. (Trans., pește, varietate de mihalț, Lota vulgaris); molătate, s. f. (înv., moliciune); molatic (var. molatec), adj. (moale, suav; delicat, plăcut; leneș, insolent); molău (var. molîu), adj. (moale, leneș); molătui, vb. refl. (Maram., a se distra); moleșală, s. f. (indolență, lenevie); moleși, vb. refl. (a se înmuia); moleșitor, adj. (care moleșește); molete (var. moleț), s. m. (pește, Cobitis barbatula); moliciune (var. înv. molăciune), s. f. (moleșală, delicatețe, suavitate; indolență, lene; voluptate); moloman, s. m. (Olt., leneș, puturos); moloșa, vb. refl. (a se înmuia); moloșag (var. moleșag), s. n. (Mold., Trans., dezgheț, timp umed și călduros la începutul primăverii); mălăeț, adj. (molișor, fleșcăit, răscopt), în loc de *molăeț, cf. moleț, molău (după Cihac, II, 184; Weigand, Jb., XVI, 78; Loewe 53; Candrea și Scriban; din mălai, imposibil semantic); moleață, s. f. (moliciune), cf. sp. mollez (Giuglea, LL, I, 178; Candrea-Dens., 1145 îl explică prin lat. *mollitia, cf. REW 5650); molcel, adj. (molișor), pe care Candrea-Dens., 114 îl derivă din lat. mollicellus. Cf. muia, moină.
MOÁLE1 moi adj. 1) Care își modifică ușor forma la apăsare; care permite afundarea obiectului ce apasă. Pâine ~. Pământ ~. 2) Care este puțin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatră ~. 3) Care nu este consistent. * Ou ~ ou care, fiind fiert puțin, și-a păstrat gălbenușul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care conține mult suc; zemos. 5) Care produce o senzație plăcută la pipăit. Păr ~. Piele ~. ◊ Apă ~ apă care conține puține săruri. Vin ~ vin plăcut la gust și fără tărie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simți bine; a avea neplăceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; catifelat. * Consoană ~ consoană palatalizată. 7) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; care nu este țipător; palid. 8) (despre lumină) Care este plăcut văzului; care nu lucește. 9) (despre iarnă) Care este fără friguri mari; blândă. 10) (despre mers, pași etc.) Care aproape că nu este simțit. * A o lăsa mai ~ a înceta de a mai pretinde ceva în mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e
MOÁLE2 adv. Fără îndrăzneală; fără curaj; fără convingere. /<lat. mollis, ~e
moale a. 1. care cedează ușor la atingere: ceară moale, pat moale; 2. care nu e tare: ou, păr moale; 3. fig. lipsit de vigoare, de energie: om moale. [Lat. MOLLIS]. ║ n. 1. parte moale: își afunda capul în moalele pernei; 2. partea anterioară a capului.
moále adj., pl. moĭ (lat. mŏllis, moale; it. pg. molle, pv. mol, fr. mou, cat. moll, sp. muelle). Care cedează ușor cînd îl atingĭ (în opoz. cu vîrtos, tare, dur, solid): ceara și plumbu îs lucrurĭ moĭ. Neted, catifelat, care nu zgîrie (în opoz. cu aspru): păru de pisică e moale, pe cînd cel de porc e aspru. Fig. Fără vigoare, fără energie, slab: om moale. S. n. fără pl. Fontanelă saŭ locu unde a fost ĭa, în creștet: a te lovi în moalele capuluĭ. Adv. Fără energie: a vorbi moale. A o lăsa moale, a-țĭ reduce pretențiunile, a fi maĭ blînd.
GRÎU MOALE s. (BOT.; Triticum dicoccum) (reg.) tenchi.
moale adj. v. ESTOMPAT. INFLUENȚABIL. PAL. PALID. PIERDUT. STINS. ȘTERS.
MOALE adj. 1. afînat, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 2. (rar) molatic. (Calcă pe covoare ~.) 3. proaspăt, (reg.) puhav. (Pîine ~.) 4. înmuiat. (Bucăți de pîine ~.) 5. fraged. (Prăjitură ~.) 6. fleșcăit, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 7. catifelat, mătăsos, neted. (Obraz ~; piele ~.) 8. apos, neconsistent, subțire. (O mîncare ~.) 9. bleg, indolent, lălîu, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.) 10. greoi, încet, lent, molatic, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări.) 11. (FON.) muiat, palatizat. (Consoane ~.)
moalele-capului s. v. FONTANELĂ. TÎMPLĂ.
moalele-frunții s. v. TÎMPLĂ.
moalele-obrazului s. v. TÎMPLĂ.
salbă-moale s. v. CRUȘÎN. SĂPUNELE. SCÎNTEIUȚĂ.
Euonymus europaeus L., « Voniceriu, Salbă moale ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, diametrul de cca 1,5 cm, verzi-gălbui (pe tip 4) grupate cîte cca 8 în cime terminale, pe peduncule axilare. Peduncul gros, cca 1,5 cm lungime. Fructe, capsule roșii toamna, cu 4 muchii obtuze, nearipate, semințe albicioase, înconjurate de un arii portocaliu. Frunze caduce, opuse, 4-11 cm lungime, ovat-eliptice, denticulate, glabre, scurt-pețiolate (pețiol de cca 2 cm lungime), cu capetele îngustate, pe partea inferioară glauce. Arbust, cca 7 m înălțime, port erect, ramuri unghiulare netede, obișnuit verzi. Scoarță cenușie cu linii longitudinale de culoare deschisă și pete rare, albicioase. Tulpină ramificată.
Euonymus latifolius Mill. « Salbă moale ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori pe tip 5, petale subrotunde, verzi, cu marginile roșii. Fructe, capsule roșii, late de 3 cm, semințe acoperite în întregime de arilul portocaliu. Frunze opuse, late, la bază rotunjite, serate. Ramuri cilindrice, netede, comprimate, tulpini de cca 6 m înălțime.
a o lăsa mai moale expr. 1. a-și reduce eforturile într-o direcție; a se relaxa. 2. a se purta mai frumos cu cei din jur, a fi mai pașnic. 3. a nu mai exagera.
las-o mai moale! expr. 1. nu insista! 2. încetează!, termină!

moale dex

Intrare: moale
moale adjectiv substantiv neutru
Intrare: neagră-moale
neagră-moale (numai) singular substantiv feminin
  • silabisire: nea-gră-
Intrare: negru-moale
negru-moale substantiv masculin (numai) singular
  • silabisire: ne-gru-
Intrare: salbă-moale
salbă-moale substantiv feminin
Intrare: moalele-frunții
moalele-frunții substantiv neutru articulat (numai) singular
Intrare: moalele-capului
moalele-capului substantiv neutru articulat (numai) singular
Intrare: moalele-obrazului
moalele-obrazului substantiv neutru articulat (numai) singular