MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, neserios, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, berbant, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Regional, ironic) Domn, boier; p. ext. berbant, ștrengar. Singură ai venit în trăsură cu cuconașu Ghiță?... Și nu ți-o cîntat moțpanu vro neică, neiculiță? ALECSANDRI, T. 196.

moțpán (reg.) s. m., pl. moțpáni

moțpán s. m., pl. moțpáni

moțpán (moțpáni), s. m. – (Mold.) Golan, trîntor. Pol. mospan (Șeineanu, Semasiol., 242; Tiktin; Candrea).

MOȚPÁN ~i m. pop. Bărbat ușuratic, neserios. /<pol. moscipan, mospan

moțpan m. Mold. ștrengar: lasă, moțpane că țoiu arăta eu fudulie AL. [Pol. MOSPAN, din MIEOSC PAN! prea milostive Doamne! titlu de onoare decăzut dela ilustra sa origină (v. șleahtă)].

moțpán, -că s. (pol. mospan, mosci panie, mărite domn, domnule! V. pan). Mold. Fam. Filfison, fudulachi. V. șleahtă.