moțăit definitie

2 intrări

18 definiții pentru moțăit

MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a dormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.
MOȚĂÍT s. n. Moțăială. – V. moțăi.
MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.
MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.
MOȚĂÍ, moțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezînd; a picoti, a piroti, a dormita. Ion începu să moțăie pe scîndura căruței. DUMITRIU, N. 200. Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon. CARAGIALE, O. II 12. Neamțul moțăia călare și calul își urma calea în ticnă. ODOBESCU, S. III 191. 2. (Determinat prin «din cap») A da din cap (în semn de afirmare sau de salut). Ceilalți visau, moțăind din cap a încuviințare. DUMITRIU, N. 183. Poetul a salutat în dreapta și-n stingă; unii tot i-au moțăit din cap; dar alții, parcă nici nu-l văzuseră. CARAGIALE, O. I 380. – Prez. ind. și: moțăiesc (GALACTION, O. I 269).
MOȚĂÍT s. n. Moțăială. Noaptea, nu mai vezi moțăitul prefăcut al cocoanelor. DELAVRANCEA, la CADE.
moțăí (a ~) vb., ind. prez. 3 móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá; conj. prez. 3 să móțăie
moțăít s. n.
moțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá
moțăít s. n.
MOȚĂÍ vb. v. ațipi.
MOȚĂÍT s. v. ațipire.
A MOȚĂÍ móțăi intranz. 1) A ațipi, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da ușor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moț + suf. ~ăi
moțăít, -ă, moțăíți, -te, adj. (reg.) ud leoarcă.
moțăì v. a clătina încet capul de somn. [Origină necunoscută].
móțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (ung. moccanni. Cp. cu bîțîĭ). Vest. Clatin capu de somn, pirotesc, picur.
MOȚĂI vb. a ațipi, a dormita, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (Bătrînul ~ pe scaun.)
MOȚĂIT s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

moțăit dex

Intrare: moțăi
moțăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
moțăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: moțăit
moțăit substantiv neutru