moșuroi definitie

40 definiții pentru moșuroi

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.
MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.
MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘOROÍ s. n. v. mușuroi1.
MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.
MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.
MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.
MOȘURÓI1 s. n. v. mușuroi1.
MOȘUROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.
MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘIRÓI1 s. n. v. mușurói1.
MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.
MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. (Și în forma mușunoi) 1. Moviliță formată din țărîna pe care furnicile, cîrtițele și alte animale o aruncă la suprafața solului, cînd își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar. Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. ◊ Fig. Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132. 2. Grămăjoară de pămînt care este adunată la rădăcina unor plante, pentru a le sprijini, a le feri de îngheț etc. 3. (Rar) Ridicătură mică de pămînt; moviliță. Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177. – Variante: (regional) moșinói (CREANGĂ, A. 133), moșirói (DUNĂREANU, CH. 87), moșurói (STĂNOIU, C. I. 173), moșorói (PAS, L. I 287, DELAVRANCEA, S. 16), mușinói (NEGRUZZI, S. II 247, SEVASTOS, C. 99), mușirói (EMINESCU, O. I 132), mușunói (ȘEZ, I 72) s. n.
mușurói1 s. n., pl. mușuroáie
mușurói s. n., pl. mușuroáie
MUȘURÓI s. v. cârtiță, sobol.
MUȘURÓI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cârtițe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.) 5. mușuroi înierbat v. marghilă.
mușurói (mușuroáie), s. n.1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moșoroi, moșunoi, moșinoi. – Mr. șumuroñu. Creație expresivă, pornind de la miș- „ideea de furnicar”, cf. mișuna „a furnica, a forfoti”, mișună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mișui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în același fel, Pușcariu 1098 și REW 5620 pornesc de la mișuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicații sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. mușuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face mușuroi); mușuroit, s. n. (mușuroire).
MUȘURÓI ~oáie n. 1) Moviliță de pământ pe care o fac cârtițele sau furnicile în locul unde își au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prășitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus
moșinoiu (mușunoiu) n. Mold. moșoroiu: moșinoaie de furnici CR. [V. mișuì].
moșoroiu n. grâmădire de pământ făcută de furnici sau de agricultori. [V. mișuì].
mușunoiu n. Mold. moșoroiu: de când era [!] mici ca mușunoaie Carpații urieși AL. [V. mișuì].
moșinóĭ, V. moșoroĭ.
moșoróĭ și mușuróĭ (Munt.) și moșinóĭ și -unóĭ (Mold. Trans.) n., pl. oaĭe (lat. mus aráneus, un fel de guzgan de cîmp, d. mus, guzgan, și aráneus, painjin; vit. pv. musaragno; fr. [d. lat. mus aránea], musaraigne; sp. musaraña, pg. musaranho. Întîĭ s’a zis *musărîĭ [ca rîĭe d. aránea], apoĭ [pin schimbare de sufix] musăroĭ și [pin asimilarea vocalelor și infl. luĭ mișun, mușin], moșoroĭ ș. a. La început s’a aplicat acest nume cîrtițeĭ [cp. cu it. toporagno, d. lat. talpa, cîrtiță, și aránea, painjin; cp. și cu pr. taupo, „cîrtiță” și „mus araneus”], apoĭ movilițeĭ de pămînt făcute de ĭa. La mișun, „hîrcĭog”, numele a trecut de la „grămăgĭoară” la „hîrcĭog”). Moviliță de pămînt făcută de cîrtițe și de furnicĭ saŭ și de oamenĭ (ca semn).
mușuróĭ, V. moșoroĭ.
MUȘUROI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cîrtițe.) 2. furnicar. (Un ~ plin de furnici.) 3. cuib. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.) 4. mogîldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.)
mușuroi s. v. CÎRTIȚĂ. SOBOL.
MOȘUROÍ vb. v. MUȘUROÍ2. A grămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se îngrămădi. [Var.: moșuroí, mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1. [DLRM]

moșuroi dex

Intrare: mușuroi (s.n.)
mușunoi substantiv neutru
mușiroi 1 s.n. substantiv neutru
mușinoi substantiv neutru
moșuroi s.n. substantiv neutru
moșoroi substantiv neutru
moșiroi substantiv neutru
moșinoi substantiv neutru
mușuroi 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: moșuroi (vb.)
moșuroi vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a