MOȘNEGÚȚ, moșneguți, s. m. (Rar.) Diminutiv al lui moșneag (1); moșnegel. – Moșneag + suf. -uț.

MOȘNEGÚȚ, moșneguți, s. m. Diminutiv al lui moșneag (1); moșnegel. – Moșneag + suf. -uț.

MOȘNEGÚȚ, moșneguți, s. m. Diminutiv al lui moșneag (I 1). Niște moșneguți neputincioși... se trudesc amar să meargă înainte. AGÎRBICEANU, S. P. 37. Moșneguțului i-au părut foarte bine că-i așa de aproape de ținta sa. SBIERA, P. 78. Da parcă zăresc ceva colo, sub tufă. Un moșneguț! ALECSANDRI, T. I 430. ◊ Fig. Moșneguțu supărat, Șade-n margine de sat Și-n toate diminețile își sloboade săgețile (Stupul). SADOVEANU, P. C. 15. Moșneguțul mititel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2.

moșnegúț (rar) s. m., pl. moșnegúți

moșnegúț s. m., pl. moșnegúți

MOȘNEGÚȚ s. moșnegel.

MOȘNEGUȚ s. moșnegel.