moșit definitie

24 definiții pentru moșit

MOȘÍ, moșesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.
MOȘÍT, moșituri, s. n. Faptul de a moși; ocupația, îndeletnicirea de moașă. – V. moși.
MOȘÍ, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. (Fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.
MOȘÍT, moșituri, s. n. Faptul de a moși; ocupația, îndeletnicirea de moașă. – V. moși.
MOȘÍ, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere. + A ajuta un copil să se nască, a tăia buricul copilului la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani în urmă. SADOVEANU, M. C. 48. 2. Intranz. și refl. (Familiar) A lucra încet de tot, a face cu zăbavă un lucru, a se trudi mult, de obicei fără rezultat satisfăcător, a nu mai isprăvi o treabă începută, a moșmoli, a mocăi. Ce (le) tot moșești acolo? 3. Tranz. (Cu privire la o persoană) A învăța minte; a struni, a bate. Lasă-l să-l moșesc eu. PANN, P. V. III 25.
MOȘÍT s. n. Acțiunea de a moși. Știe bine treaba moșitului. CREANGĂ, P. 76.
Moși (sărbătoare) s. propriu m. pl.
moșí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșésc, imperf. 3 sg. moșeá; conj. prez. 3 să moșeáscă
moșít s. n., pl. moșíturi
Moși (sărbătoare) s. pr. m. pl.
moșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșésc, imperf. 3 sg. moșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșeáscă
moșít s. n., pl. moșíturi
MOȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.
MOȘÍT s. moșire. (~ul unui copil.)
MOȘÍT n. pop. 1) Ramură a medicinei care se ocupă cu fiziologia și psihologia sarcinii și nașterii. 2) Profesia de moașă. /v. a moși
moșì v. a ajuta pe o femeie sâ nascâ. [V. moașă].
moși m. pl. 1. Sâmbăta morților când se fac pomeni: Moșii de iarnă, de Rusalii și de toamnă; 2. mare bâlciu anual în luna lui Maiu (începe dela 15), ținut în București la obor: am fost la Moși; 3. numele zilelor ce urmează celor nouă Babe din Martie; la moșii verzi, la sfântu Așteaptă; a spune moși pe groși, a spune vrute și nevrute, fleacuri; 4. un fel de cozonaci: moși și babe de Paști. [V. moș].
moșit n. acțiunea de a moși: școala de moșit.
moșésc v. tr. (d. moașă). Ajut să nască.
moșít n., pl. urĭ. Acțiunea de a moși. Obstetrica, arta de a moși: a învăța moșitu.
moși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.
MOȘIT s. moșire. (~ unui copil.)
moșít, -ă, moșiți, -te, adj. – Asistat la naștere de o moașă; moșire. – Din moși (DEX).
MOȘÍT, -Ă, moșiți, -te, adj. v. MOȘI. – [DEX ’98]

moșit dex

Intrare: moși
moși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: moșit (fapt; -uri)
moșit fapt; -uri substantiv neutru
Intrare: moșit (adj.)
moșit adj.