moșie definitie

13 definiții pentru moșie

MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate funciară aflată în stăpânirea, de obicei ereditară, a unui moșier; proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie.
MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donație etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie.
MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Proprietate mare de pămînt cultivabil, mare gospodărie individuală, proprietate funciară a unui moșier. Moșia d-tale?.. Departe-i?... În care județ? ALECSANDRI, T. I 287. Se afla la moșia lui la Bărboși, în ținutul Neamțului. BĂLCESCU, O. I 188. De moștenim moșii părintești... peste puțini ani le și vindem făr’ de a ști în care parte de loc au fost. GOLESCU, Î. 125. ♦ (Familiar) Lucru de care poți dispune, domeniu de unde cineva poate fura nestingherit. 2. (Arhaizant) Țară strămoșească, patrie. Iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147. Hai, copii, cu voinicie Să scăpăm biata moșie De pagini și de robie! ALECSANDRI, P. I 5. 3. (Învechit) Moștenire. (Fig.) Tata, cînd s-a dus Spre negrul apus, Moșie mi-a dat Sufletu-i curat. BELDICEANU, P. 113. Toată a lui nerozie E de la părinți moșie. PĂUN, P. V. I 93.
moșíe s. f., art. moșía, g.-d. art. moșíei; pl. moșíi, art. moșíile
moșíe s. f., art. moșía, g.-d. art. moșíei; pl. moșíi, art. moșíile
MOȘÍE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ boierească.) 2. (înv.) ocină, părinție. (Pământul moștenit de la părinți se numea în trecut ~.)
MOȘÍE s. v. moștenire, patrie, patrimoniu, succesiune, țară.
MOȘÍE ~i f. 1) Mare proprietate funciară stăpânită de un moșier. ~ boierească. ~ mănăstirească. 2) înv. Teritoriu cultivat care aparținea unei localități sătești. 3) Ceea ce aparține cuiva în mod exclusiv. 4) înv. Pământ strămoșesc; țară natală; patrie. /moș + suf. ~ie
moșie f. 1. țară strămoșească, patrie: să scăpăm biata moșie de păgâni și de robie AL.; 2. proprietate rurală, teren cultivat la țară: are două moșii. [Lit. pământ dobândit dela moși și proprietate moștenită individual].
moșíe f. (d. moș. Cp. cu patrie). Vechĭ. Moștenire, pămînt moștenit, țară strămoșească, baștină, patrie. De moșie, de stremoșie, (doc. 1672), din moșĭ în strămoșĭ, ohabnic. Cărțĭ de moșie, hîrtiĭ care arată moștenirea. Om de moșie, băștinaș, indigen. Azĭ. Mare întindere de pămînt stăpînită la țară și pe care pot fi munțĭ, bălțĭ, pădurĭ, sate și ogoare. Fig. Mijloc de cîștig: meseria e o moșie.
moșie s. v. MOȘTENIRE. PATRIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. ȚARĂ.
MOȘIE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ boierească.) 2.* (înv.) ocină, părinție. (Pămîntul moștenit de la părinți se numea în trecut ~.)
moșie, moșii s. f. lucru de care cineva poate dispune cum vrea

moșie dex

Intrare: moșie
moșie substantiv feminin