MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. 2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (1), privitor la mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnique.

MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. 2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (1), privitor la mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnique.

MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -e, adj. Referitor la regulile și procedeele care ajută la memorarea cunoștințelor, a faptelor etc.

mnemotéhnic adj. m., pl. mnemotéhnici; f. mnemotéhnică, pl. mnemotéhnice

mnemotéhnic adj. m. tehnic

MNEMOTÉHNIC adj. (PED.) (rar) mnemonic. (Procedee ~.)

MNEMOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mnemotehnică; mnemonic. [< fr. mnémotechnique].

MNEMOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mnemotehnică; mnemonic. II. s. f. ansamblu de procedee pentru întipărirea în memorie a unor informații necesare; mnemonică (II, 1), mnemotehnie. (< fr. mnémotechnique)

MNEMOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mnemotehnică; propriu mnemotehnicii. /<fr. mnémotechnique

*mnemotécnic saŭ -téhnic, -ă adj. (din mnemonic și tecnic). Mnemonic, care ajută memoria pin diferite procedurĭ. S. f. Mnemotecnie.

MNEMOTEHNIC adj. (rar) mnemonic. (Procedee ~.)