mladă definitie

11 definiții pentru mladă

MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (1). 2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din sl. mladŭ, bg. mlada.
MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (1). 2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din sl. mladŭ, bg. mlada.
MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Ramură tînără și subțire a unei plante lemnoase; mlădiță, vlăstar. Cercetezi mugurii merilor și perilor, începi a curați uscăturile și a tăia mlăzile nefolositoare. SADOVEANU, O. VI 399. Un fel de cerdac, deasupra căruia se înalță creasta, puțintel încovoiată și încununată de o mladă plecată de tei. RUSSO, O. 106. ◊ Fig. Erau amîndouă, ea și sorioara ei, două mlăzi de salcie care veneau să se încredințeze pămîntului de la Păuna Mică. SADOVEANU, P. M. 237. ♦ Fig. Descendent. Privirea ei alunecă asupra lui Filip, mladă plăpîndă ce recăpăta viață în această vreme neprielnică de iarnă. DUMITRIU, N. 192. 2. Pădure tînără și deasă; (cu sens colectiv) copaci tineri. Intre pădure și fluviu se întindea, acoperit cu bălării înalte, cu arini ciuntiți și cu mladă – pămîntul nimănui. CAMILAR, N. I 241. Goruni mari își întindeau aici brațe de uriași, ca după un somn de un veac și, la umbra lor, se împletea mlada tînără. SADOVEANU, O. I 62. – Pl. și: mlade (BENIUC, P. 5).
mládă s. f., g.-d. art. mlắzii; pl. mlăzi
mládă s. f., g.-d. art. mlăzii; pl. mlăzi
MLÁDĂ s. 1. v. lăstar. 2. lăstăriș, (rar) lăstăret, (reg.) târșar. (A trecut printr-o ~.)
mládă (mlắzi), s. f. – Dumbravă. Sl. maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr. mlad „tînăr”. – Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -iu (după Conev 49, din bg. mlazdĭ); mlădios, adj. (flexibil); mlădia (var. înmlădia), vb. (a se undui; a se pleca); înmlădiere, s. f. (unduire); mlădoacă (var. mlădoagă), s. f. (Olt., vargă), din bg. mladoka (Iordan, Dift., 215; Pascu, Suf., 226); mlădiță, s. f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din sl. (bg., sb., slov.) mladica (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant, BL, XIV, 10); mlaje, s. f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.
MLÁDĂ mlăzi f. 1) Ramură tânără, subțire și flexibilă care crește din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiță; vlăstar; lăstar. 2) Pădure tânără și deasă. /<sl. mladu, bulg. mladia
mladă f. ramură dela o plantă lemnoasă ce servă ca butaș sau la altoire. [Slav. MLADĭ, fraged].
mládă f., pl. ăzĭ (vsl. mladŭ, mlada, tînăr, tînără; sîrb. mlada, nevastă tînără). Est. Mlădiță. Col. Desiș de mlădițe, pădure tînără.
MLA s. (BOT.) 1. lăstar, mlădiță, smicea, vlăstar, (înv. și pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (O ~ flexibilă de salcie.) 2. lăstăriș, (rar) lăstăret, (reg.) tîrșar. (A trecut printr-o ~.)

mladă dex

Intrare: mladă
mladă substantiv feminin