mlădiță definitie

14 definiții pentru mlădiță

MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din bg. mladica.
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din bg. mladica.
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tînără, vlăstar. O dureau șelele și grumazii, întinzîndu-se pe sus, la plopii cei înalți, și plecîndu-se atita pe la rădăcinele celor tuf ari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316. Pe mlădiță mugurie frunzele se dezvelesc, Și de pidbere de aur fluturașii strălucesc. BELDICEANU, P. 53. Iată-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori. ALECSANDRI, P. III 16. ◊ (Cu sens colectiv) Merseră o vreme printre cioate de sălcii vechi, din care mănunchiuri de mlădiță tînără răsăriseră. SADOVEANU, O. IV 77. ◊ Fig. În inima ta, dragă, din nou va da mlădiță Iubirea. COȘBUC, P. II 193. Copilițe, fragede mlădițe. TEODORESCU, P. P. 67. 2. Fig. Descendent, urmaș, copil. Oleana, fata boierului și mlădiță de viță domnească, iubea pe Mură lăutarul. GALACTION, O. I 70. Se lăuda a fi mlădiță de zeu. ISPIRESCU, U. 44. – Pl. și: mlădiți (CAZIMIR, L. U. 24).
mlădíță s. f., g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțe
mlădíță s. f., g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțe
MLĂDÍȚĂ s. v. lăstar.
MLĂDÍȚĂ s. v. urmaș.
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s.f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă; lăstar. 2. (Fig.) Descendent, urmaș, odraslă.
MLĂDÍȚĂ ~e f. 1) Ramură tânără, subțire și flexibilă care crește din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mladă; lăstar; vlăstar. 2) fig. Persoană care se trage din...; descendent; urmaș. /<bulg. mladica
mlădiță f. ramură tânără, vlăstar. [Serb. MLADIȚA, vlăstar].
mlădíță f., pl. e (bg. mladica, copac tînăr, om tînăr, sîrb. mládica, mlădiță, nsl. mladica, mlădiță, fată tînără. V. mladă, mlajă). Vlăstar, ramură tînără.
MLĂDIȚĂ s. (BOT.) lăstar, mladă, smicea, vlăstar, (înv. și pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (O ~ flexibilă de salcie.)
mlădíță, mlădițe, s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica (DEX); srb. mladica (Șăineanu, MDA).
mlădíță, -e. s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica, cf. srb. mlad „tânăr”.

mlădiță dex

Intrare: mlădiță
mlădiță substantiv feminin