MLĂȘTINÓS, -OÁSĂ, mlăștinoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Cu mlaștini; noroios, mocirlos. – Mlaștină + suf. -os.

MLĂȘTINÓS, -OÁSĂ, mlăștinoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Cu mlaștini; noroios, mocirlos. – Mlaștină + suf. -os.

MLĂȘTINÓS, -OÁSĂ, mlăștinoși, -oase, adj. (Despre un teren) Acoperit de mlaștini, plin de mlaștini. V. mocirlos. [Stepa] se revarsă fără margini printre locuri mlăștinoase. MACEDONSKI, O. 28. Trei persoane călări... străbat în fuga mare un tărîm stufos și mlăștinos. ODOBESCU, S. III 74.

mlăștinós adj. m., pl. mlăștinóși; f. mlăștinoásă, pl. mlăștinoáse

mlăștinós adj. m., pl. mlăștinóși; f. sg. mlăștinoásă, pl. mlăștinoáse

MLĂȘTINÓS adj. 1. (GEOGR.) mocirlos, smârcos, (pop.) băltos, rovinos, (reg.) băhnos, mlăcos, râtos, (Transilv. și Mold.) mărghilos, ploștinos. (O regiune ~oasă.) 2. v. noroios.

MLĂȘTINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este acoperit cu (multe) mlaștini; mocirlos. /mlaștină + suf. ~os

mlăștinos a. de natura mlaștinei.

mlăștinós, -oásă adj. (d. mlaștină). Acoperit de mlaștinĭ: loc mlăștinos.

MLĂȘTINOS adj. 1. (GEOGR.) mocirlos, smîrcos, (pop.) băltos, rovinos, (reg.) băhnos, mlăcos, rîtos, (Transilv. și Mold.) mărghilos, ploștinos. (O regiune ~.) 2. mîlos, mocirlos, nămolos, noroios, (înv. și pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mociros. (Un drum ~.)