Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru mizerie

MIZ├ëRIE, mizerii, s. f. 1. Stare de extrem─â s─âr─âcie, situa╚Ťie jalnic─â. ÔŚŐ Loc. adj. De mizerie = s─âr─âc─âcios; s─ârac; cu care nu se poate tr─âi. ÔÖŽ Aspect exterior care denot─â o mare s─âr─âcie, murd─ârie ori dezordine. 2. Ceea ce provoac─â nepl─âceri, greut─â╚Ťi, suferin╚Ť─â, griji, necazuri. ÔÇô Din lat. miseria, fr. mis├Ęre.
MIZ├ëRIE, mizerii, s. f. 1. Stare de extrem─â s─âr─âcie, situa╚Ťie nenorocit─â, vrednic─â de pl├óns. ÔŚŐ Loc. adj. De mizerie = s─âr─âc─âcios; s─ârac; cu care nu se poate tr─âi. ÔÖŽ Aspect exterior care arat─â o mare s─âr─âcie, murd─ârie ori dezordine. 2. Ceea ce provoac─â nepl─âceri, greut─â╚Ťi, suferin╚Ť─â, griji, necazuri. ÔÇô Din lat. miseria, fr. mis├Ęre.
MIZ├ëRIE, (2) mizerii, s. f. 1. Stare de extrem─â s─âr─âcie, lips─â mare, s─âr─âcie-lucie. N-o mai pot ╚Ťine pe m─âtu╚Ö─â-ta ├«n mizeria asta. DUMITRIU, N. 130. Mizeria presupune o anumit─â promiscuitate, murd─ârie, haine zdren╚Ťuite, pr─âbu╚Öiri interioare. BOGZA, ╚Ü. 22. ÔŚŐ (Personificat) Trufie in tr─âsur─â, Mizerie pe jos, L─ârgea prin tot ora╚Öul un haos zgomotos. MACEDONSKI, O. I 48. ÔŚŐ Loc. adj. De mizerie = s─ârac, s─âr─âc─âcios; insuficient, nesatisf─âc─âtor. Salariu de mizerie. Ôľş Numai ne├«nduplecatei lor voin╚Ťe... se datoreaz─â faptul c─â la poalele m─âre╚Ťilor mun╚Ťi nu se ├«ntinde un ╚Ťinut de mizerie. BOGZA, C. O. 269. ÔÖŽ Semn, aspect exterior care dovede╚Öte s─âr─âcie extrem─â, murd─ârie sau dezordine. Mizeria din camer─â. ÔÖŽ Stare nenorocit─â care inspir─â mil─â. S├«nt s─âtul de-a╚Öa via╚Ť─â... nu sorbind a ei pahar─â. Dar mizeria aceasta, proza asta e amar─â. EMINESCU, O. I 155. 2. (Mai ales la pl.) Ceea ce decurge dintr-o stare de extrem─â s─âr─âcie; lipsuri, sup─âr─âri, griji; (cu sens atenuat) nepl─âceri, necazuri, ╚Öicane f─âcute cuiva din r─âutate sau din invidie. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ├«i vor atrage dec├«t tot ce ai g├«ndit. EMINESCU, O. I 136. Misiunea poeziei este de a ├«nt─âri sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor ╚Öi m─âririlor umanit─â╚Ťii. BOLLIAC, O. 64.
miz├ęrie (-ri-e) s. f., art. miz├ęria (-ri-a), g.-d. art. miz├ęriei; (griji, necazuri) pl. miz├ęrii, art. miz├ęriile (-ri-i-)
miz├ęrie s. f. (sil. -ri-e), art. miz├ęria (sil. -ri-a), g.-d. art. miz├ęriei; (griji, necazuri) pl. miz├ęrii, art. miz├ęriile (sil. -ri-i-)
MIZÉRIE s. 1. v. sărăcie. 2. sărăcie, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit în ~.)
Mizerie Ôëá bel╚Öug, bog─â╚Ťie, bun─âstare, opulen╚Ť─â, prosperitate
MIZ├ëRIE s.f. 1. Stare de s─âr─âcie extrem─â. ÔŚŐ De mizerie = s─âr─âc─âcios, insuficient. ÔÖŽ Aspect exterior care dovede╚Öte o mare s─âr─âcie; stare vrednic─â de pl├óns, de mil─â. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; nepl─âceri, sup─âr─âri, ╚Öicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. mis├Ęre].
MIZ├ëRIE s. f. 1. stare de s─âr─âcie extrem─â. ÔŚŐ aspect exterior care dovede╚Öte o mare s─âr─âcie; stare vrednic─â de pl├óns. 2. (pl.) lipsuri, griji; nepl─âceri, sup─âr─âri, ╚Öicane. (< lat. miseria, fr. mis├Ęre)
MIZ├ëRIE ~i f. 1) S─âr─âcie extrem─â; calicie. 2) Aspect exterior care denot─â s─âr─âcie, murd─ârie sau dezordine. 3) Factor care provoac─â o stare mizer─â (greut─â╚Ťi, griji, nepl─âceri, necazuri, suferin╚Ťe). [G.-D. mizeriei; Sil. -ri-e] /<lat. miseria, fr. misere
mizerie f. 1. mare s─âr─âcie: au murit de mizerie; 2. stare demn─â de pl├óns: mizeriile vie╚Ťii; 3. contrarietate: ├«mi face multe mizerii; 4. lucru f─âr─â valoare, bagatel─â: ├«mi datore╚Öte o mizerie.
*miz├ęrie f. (lat. miseria, d. miser, s─ârac, nenorocit. V. meserie). Mare s─âr─âcie: a muri de mizerie, ├«n mizerie. Mare nepl─âcere, lucru penibil: e o mizerie s─â a─ş a face cu acest om. Pl. Nenorocir─ş, plictisel─ş: mizeriile v─şe╚Ťi─ş. A face cu─şva mizeri─ş, a-l ╚Öicana, a-l plictisi.
MIZERIE s. 1. lips─â, nevoie, s─âr─âcie, (livr.) indigen╚Ť─â, penurie, priva╚Ťiune, (├«nv. ╚Öi pop.) calicenie, calicie, neavere, (├«nv. ╚Öi reg.) ni╚Ötot─â, scumpete, tic─âlo╚Öie, (reg.) s─âr─âpanie, (├«nv.) meser─âtate, mi╚Öel─âtate, mi╚Öelie, neputin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, sc─âdere, scump─âtate. (O acut─â ~ b├«ntuia pe atunci.) 2. s─âr─âcie, (pop.) sc─âp─âtare, (├«nv. ╚Öi reg.) tical─â, (├«nv.) sc─âp─âciune, sc─âp─ât─âciune. (A murit ├«n ~.)
MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 491.
a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva).

Mizerie dex online | sinonim

Mizerie definitie

Intrare: mizerie
mizerie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e