MIZERICORDIÓS, -OÁSĂ, mizericordioși, -oase, adj. (Livr.) Îndurător, milostiv; generos. [Pr.: -di-os] – Din fr. miséricordieux.

MIZERICORDIÓS, -OÁSĂ, mizericordioși, -oase, adj. (Livr.) Îndurător, milostiv; generos. [Pr.: -di-os] – Din fr. miséricordieux.

MIZERICORDIÓS, -OÁSĂ, mizericordioși, -oase, adj. (Franțuzism rar) îndurător, milostiv, milos. Libertatea este mizericordioasă. RUSSO, S. 182. ◊ (Ironic) Care trezește milă. Sînt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă. CARAGIALE, T. II 26.

mizericordiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. mizericordióși; f. mizericordioásă, pl. mizericordioáse

mizericordiós adj. m. (sil. -di-os), pl. mizericordióși, f. sg. mizericordioásă, pl. mizericordioáse

MIZERICORIDÓS adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.

MIZERICORDIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Milos, îndurător. [Pron. -di-os. / < fr. miséricordieux].

MIZERICORDIÓS, -OÁSĂ adj. milos, îndurător. (< fr. miséricordieux)

MIZERICORDIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care manifestă mizericordie; compătimitor; milos. [Sil. -di-os] /<fr. miséricordieux

mizericordios a. îndurător, milostiv.

*mizericordiós, -oásă adj. (fr. miséricordieux, d. miséricorde, mizericordie). Milos, milostiv, îndurător.

mizericordios adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.