Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru mizer

MIZ├ëR, -─é, mizeri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Livr.) 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) care se afl─â ├«ntr-o situa╚Ťie (material─â) foarte proast─â; (om) s─ârman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul ├«n care se afl─â fiin╚Ťele, obiectele etc.) Care denot─â o situa╚Ťie foarte proast─â; p. ext. s─âr─âc─âcios. [Acc. ╚Öi: m├şzer] ÔÇô Din lat. miser, -a, it. misero.
M├ŹZER, -─é, mizeri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Livr.) 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) care se afl─â ├«ntr-o situa╚Ťie (material─â) foarte proast─â; (om) s─ârman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul ├«n care se afl─â oamenii, despre obiecte etc.) Care denot─â o situa╚Ťie foarte proast─â; p. ext. s─âr─âc─âcios. [Acc. ╚Öi: miz├ęr] ÔÇô Din lat. miser, -a, it. misero.
M├ŹZER, -─é, mizeri, -e, adj. (Livresc) Care se afl─â ├«ntr-o situa╚Ťie (material─â) foarte proast─â, care se prezint─â sub un aspect r├óu, ur├«t, nenorocit; care inspir─â mil─â, comp─âtimire. V. lamentabil. Trec─âtorii nu mai goneau alunga╚Ťi de grijile lor mizere. C. PETRESCU, ├Ä, II 179. ÔŚŐ (Substantivat) Zdrobi╚Ťi or├«nduiala cea crud─â ╚Öi nedreapt─â Ce lumea o ├«mparte ├«n mizeri ╚Öi boga╚Ťi! EMINESCU, O. I 60.
!miz├ęr adj. m., pl. miz├ęri; f. miz├ęr─â, pl. miz├ęre
m├şzer adj. m., s. m., pl. m├şzeri; f. sg. m├şzer─â, pl. m├şzere
M├ŹZER adj. v. s─âr─âc─âcios.
M├ŹZER adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, p─âc─âtos, pr─âp─âdit.
M├ŹZER adj., s. v. calic, nec─âjit, nevoia╚Ö, s─ârac, s─ârman.
MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].
MIZ├ëR, -─é adj. s─ârman, nenorocit. ÔŚŐ vrednic de mil─â; (p. ext.) s─ârac, s─âr─âc─âcios. (< lat. miser, it. misero)
M├ŹZER ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi substantival Care nu dispune de mijloace de existen╚Ť─â; lipsit de mijloace materiale; s─ârman; s─ârac; nevoia╚Ö. 2) Care manifest─â s─âr─âcie extrem─â; ├«n stare de mare s─âr─âcie. /<lat. miser, ~a, it. misero
mizer a. nenorocit: sclav al vanit─â╚Ťii, mizer muritor BOL. mizera ta stare AL.
*m├şzer, -─â adj. (lat. miser. V. mi╚Öel ╚Öi meser). S─ârac, nenorocit: popula╚Ťiune mizer─â.
MIZER adj. mizerabil, prăpădit, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.)
mizer adj. v. BIET. DEPLORABIL. JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENOROCIT. P─éC─éTOS. PR─éP─éDIT.
mizer adj., s. v. CALIC. NEC─éJIT. NEVOIA╚ś. S─éRAC. S─éRMAN.

Mizer dex online | sinonim

Mizer definitie

Intrare: mizer (adj.)
mizer adjectiv
Intrare: mizer
mizer
Intrare: mizer (s.m.)
mizer substantiv masculin