MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc și care intră în posesia câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc și care intră în posesiunea câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.[1]

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui, a pune temei pe..., a-și pune nădejdea în... Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc (în special la cărți) și care trece în posesiunea cîștigătorului. Luă miza de pe masă. DUMITRIU, B. F. 128. Se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită, care era acum de zece napoleoni de aur. CAMIL PETRESCU, O. I 583. Fii ce-i fi, numai pune miza, zise căpitanul de intendență. D. ZAMFIRESCU, R. 20.

mizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mizeáză

míză s. f., g.-d. art. mízei; pl. míze

mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. și pl. mizeáză

míză s. f., g.-d. art. mízei, pl. míze

MIZÁ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

MIZÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

MÍZĂ s.f. Sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

MIZÁ vb. tr. 1. a depune ca miză (la un joc), a ponta. 2. (fig.) a conta pe... (< fr. miser)

MÍZĂ s. f. 1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise)

míză (míze), s. f. – Suma depusă de jucător. Fr. mise, cf. ngr. μίζα. – Der. miza, vb. (a ponta), din fr. miser.

A MIZÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser

MÍZĂ ~e f. 1) Sumă de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

mizà v. a pune miza.

miză f. ceeace se pune la joc (= fr. mise).

*míză f., pl. e (fr. mise, care e f. d. mis, pus, d. mettre, a pune. V. re-miză, tri-met). Suma de banĭ (orĭ alt-ceva) pusă într’o societate comercială saŭ la un joc de noroc (V. maz). Miza în scenă, punerea (reprezentarea) pe scenă a uneĭ pĭese (decorurĭ, costume ș. a.).

MIZA vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

miza vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI.