Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mixtur─â

MIXT├ÜR─é, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestec─âtur─â. 2. Substan╚Ť─â, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substan╚Ťe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit ob╚Ťinut la org─â prin producerea simultan─â a unor timbre diferite. ÔÇô Din fr. mixture, lat. mixtura.
MIXT├ÜR─é, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestec─âtur─â. 2. Substan╚Ť─â, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substan╚Ťe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit ob╚Ťinut la org─â prin producerea simultan─â a unor timbruri diferite. ÔÇô Din fr. mixture, lat. mixtura.
MIXT├ÜR─é, mixturi, s. f. 1. (Livresc, depreciativ) Amestec de elemente eterogene; amestec─âtur─â. V. amalgam. Tabloul din urm─â e o amestec─âtur─â de panteism... o mixtur─â metafizic─â. GHEREA, ST. CR. I 94. 2. Medicament lichid preparat prin amestecarea mai multor substan╚Ťe. 3. Amestec format din dou─â sau mai multe materiale granulare diferite, folosit la prepararea betonurilor, a mortarelor etc.
mixt├║r─â (amestec) s. f., g.-d. art. mixt├║rii; pl. mixt├║ri
mixt├║r─â s. f., g.-d. art. mixt├║rii; pl. mixt├║ri
MIXT├ÜR─é s. v. amestec, amestec─âtur─â, combina╚Ťie, ├«nc├ólceal─â, ├«nc├ólcire, ├«nc├ólcitur─â, ├«ncurc─âtur─â.
MIXT├ÜR─é s.f. 1. (Liv.) Amestec─âtur─â, amestec. 2. Medicament care const─â dintr-un amestec de mai multe substan╚Ťe. 3. Amestec alc─âtuit din mai multe substan╚Ťe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ÔÖŽ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sf─âr├ómate pentru separarea substan╚Ťelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura].
MIXT├ÜR─é s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substan╚Ťe, materiale lichide sau granulare. ÔŚŐ medicament dintr-un amestec de mai multe substan╚Ťe. ÔŚŐ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sf─âr├ómate pentru separarea substan╚Ťelor utile. 3. (muz.) registra╚Ťie la org─â care const─â din ad─âugarea la sunetul fundamental a c├ótorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)
MIXT├ÜR─é ~i f. 1) Preparat farmaceutic lichid ob╚Ťinut prin amestecarea unor substan╚Ťe dup─â o anumit─â corela╚Ťie. 2) Amestec bizar ╚Öi ├«nt├ómpl─âtor de elemente diferite. 3) Amestec de materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea unor mortare sau a betonului. /<fr. mixture, lat. mixtura
mixtur─â f. 1. amestecare de diferite medicamente lichide; 2. orice fel de amestec.
*mixt├║r─â f., pl. ─ş (lat. mixtura). Amestec, amestec─âtur─â (ma─ş ales iron.): acest vin e o oribil─â mixtur─â. V. chichion, helt─şug─â.
mixtură s. v. AMESTEC. AMESTECĂTURĂ. COMBINAȚIE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLClRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ.
mixtur─â (fr. mixture, uneori fourniture; germ. Mixtur; engl. mixture; it. ripieno, accordo; sp. lleno) 1. Registru (II, 1) al orgii* cu larg─â utilizare, apar╚Ťin├ónd familiei de registre denumite ├«n fr. jeux de mutation iar ├«n germ. Aliquoten, Obertonmischregister. Ac╚Ťionarea tastei* corespunz─âtoare registrului m. determin─â punerea ├«n vibra╚Ťie nu numai a tubului corespunz─âtor clapei atacate pe unul din manuale* ci ╚Öi a unui cor de tuburi care fac s─â se aud─â simultan c├óteva armonice* superioare ale sunetului de baz─â (de obicei octave* ╚Öi cvinte*, uneori ter╚Ťe* ╚Öi, mai rar, septime*). Procedeul reprezint─â o ├«nt─ârire artificial─â a armonicelor fire╚Öti. Armonicele care dep─â╚Öe╚Öc (├«n acut) limitele audibilit─â╚Ťii sunt transpuse cu o octav─â sau dubl─â octav─â mai jos: efectul se nume╚Öte ÔÇ×repetareÔÇŁ ╚Öi este caracteristic numai registrului m. M. se utilizeaz─â ├«n asociere cu alte registre din familia ÔÇ×principalelorÔÇŁ (fr. jeux de fonds). 2. (fr. mixture, fourniture; germ. Mixtur, Gemischte Stimmen; engl. mixtur; it. ripieno, accordo; sp. lleno). Registre de combina╚Ťii la dou─â voci (2), ├«n interval de cvinte sau ter╚Ť─â. 3. ├Än armonie (III), m. reprezint─â o extindere a m. (2). Spre deosebire ├«ns─â de m. de org─â, m. armonic─â a utilizat, ├«nc─â ├«n stilul baroc* ╚Öi clasic, cu prec─âdere paralelismul (2) de ter╚Ťe ╚Öi sexte* (ca o reminiscen╚Ť─â a faux-bourdon*-ului), care ÔÇô ├«n aceast─â dispozi╚Ťie intervalic─â ╚Öi de mi╚Öcare (1) ÔÇô parcurge sunetele structurii tonale ├«n care fragmentul se ├«ncadreaz─â. ÔÇ×Mai t├órziu, se al─âtur─â no╚Ťiunii toate combina╚Ťiile posibile de intervale, ceea ce nu justific─â respingerea termenului [originar] de m.; dimpotriv─â, el ar putea s─â determine ╚Öi pentru m. de org─â c─âutarea altor combina╚Ťii intervalice, a c─âror eficien╚Ť─â coloristic─â ar putea fi tot at├ót de nou─â, de aparte ca ╚Öi aceea pe care o dovedesc vocile bazate pe m. din textura pianului sau orch.ÔÇŁ (Erph). 4. (it. mistione). Dup─â Artusi, un amestec al modului (1, 3) cu plagalul s─âu sau dintre diferite moduri = tonus mixtus (v. tonus (II, 2); ├«n sens monodic*, imixtiunea formulelor (I, 3) specifice ├«ntr-un mod str─âin, inclusiv cu schimbarea finalei* (├«n atacurile sale contra lui Monteverdi ╚Öi a altor ÔÇ×moderniÔÇŁ, Artusi denun╚Ť─â abuzul schimb─ârilor de moduri ├«n aceast─â manier─â); ├«n sens polifonic*, dispunerea autenticului ╚Öi a plagalului aferent la cele dou─â voci (2) ÔÇô tenor (2, 3) ╚Öi sopran (3) ÔÇô hot─âr├ótoare pentru modul predominant ├«n structura polif.

Mixtur─â dex online | sinonim

Mixtur─â definitie

Intrare: mixtur─â
mixtur─â substantiv feminin