MITROPOLITÁN, -Ă, mitropolitani, -e, adj. Care aparține mitropoliei sau mitropolitului, privitor la mitropolie sau la mitropolit. – Mitropolit + suf. -an.

MITROPOLITÁN, -Ă, mitropolitani, -e, adj. Care aparține mitropoliei sau mitropolitului, privitor la mitropolie sau la mitropolit. – Mitropolit + suf. -an.

MITROPOLITÁN, -Ă, mitropolitani, -e, adj. Care ține de mitropolie; al mitropoliei sau al mitropolitului. Era în odăile mitropolitane, în care se înghesuiseră peste patruzeci de boieri. CAMIL PETRESCU, O. II 648.

mitropolitán (referitor la mitropolie) (mi-tro-) adj. m., pl. mitropolitáni; f. mitropolitánă, pl. mitropolitáne

mitropolitán (referitor la mitropolie sau la mitropolit) adj. m. (sil. -tro-), pl. mitropolitáni; f. sg. mitropolitánă, pl. mitropolitáne

MITROPOLITÁN adj. (BIS.) (înv.) mitropolicesc. (Biserică ~.)

MITROPOLITÁN ~ă (~i, ~e) Care ține de mitropolit sau de mitropolie; propriu mitropolitului sau mitropoliei. /mitropolit + suf. ~an

MITROPOLITAN adj. (BIS.) (înv.) mitropolicesc. (Biserică ~.)