MITRIDATIZÁ, mitridatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui să consume anumite otrăvuri, obținând imunitate față de ele. – Din fr. mithridatiser.

MITRIDATIZÁRE, mitridatizări, s. f. Imunitate față de o anumită otravă, datorită ingerării ei în cantități progresive. – V. mitridatiza.

MITRIDATIZÁ, mitridatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui să consume anumite otrăvuri, obținând imunitate față de ele. – Din fr. mithridatiser.

MITRIDATIZÁRE, mitridatizări, s. f. Imunitate față de o anumită otravă, datorită ingerării ei în cantități progresive. – V. mitridatiza.

mitridatizá (a ~) (mi-tri-) vb., ind. prez. 3 mitridatizeáză

mitridatizáre (mi-tri-) s. f., g.-d. art. mitridatizắrii; pl. mitridatizắri

mitridatizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. mitridatizéz, 3 sg. și pl. mitridatizeáză

mitridatizáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. mitridatizării; pl. mitridatizări

MITRIDATIZÁ vb. I. tr. A obișnui organismul cu otrăvuri. [< fr. mithridatiser].

MITRIDATIZÁRE s.f. Acțiunea de a mitridatiza și rezultatul ei. [< mitridatiza].

MITRIDATIZÁ vb. tr. a obișnui organismul cu otrăvuri prin ingerarea lor în cantități progresive. (< fr. mithridatiser)

MITRIDATIZÁRE (după fr. mithridatisation; {s} s. pr. Mithridates) s. f. Imunitate față de o anumită otravă, datorită ingerării ei în cantități progresive. Denumirea termenului provine del a Mitridate VI Eupator, care, potrivit tradiției, din teama de a nu fi otrăvit, s-a obișnuit treptat cu veninul.