Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mitologie

MITOLOG├ŹE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare ├«nrudite. ÔÖŽ Disciplin─â care studiaz─â geneza ╚Öi evolu╚Ťia miturilor, semnifica╚Ťia ╚Öi simbolurile vehiculate de ele. ÔÇô Din fr. mythologie, lat. mythologia.
MITOLOG├ŹE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare ├«nrudite. ÔÖŽ Disciplin─â care se ocup─â cu explicarea, compararea ╚Öi clasificarea miturilor, cu originea ╚Öi evolu╚Ťia lor etc. ÔÇô Din fr. mythologie, lat. mythologia.
MITOLOG├ŹE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor unui popor. Frumuse╚Ťea lor se ive╚Öte uneori, tot at├«t de pe nea╚Öteptate ╚Öi des─âv├«r╚Öit ca ├«n legendele de ╚Ť─ârm mediteranean ale mitologiei. BOGZA, C. O. 283. Aceast─â cetate este vestit─â ├«n mitologie, ├«n tradi╚Ťiile religioase ╚Öi in istorie. BOLINTINEANU, O. 291. ÔÇô Variant─â: mitologh├şe s. f.
mitolog├şe s. f., art. mitolog├şa, g.-d. art. mitolog├şei; pl. mitolog├şi, art. mitolog├şile
mitolog├şe s. f.. art. mitolog├şa, g.-d. art. mitolog├şei; pl. mitolog├şi, art. mitolog├şile
MITOLOG├ŹE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ÔÖŽ ╚śtiin╚Ť─â care cerceteaz─â originea ╚Öi evolu╚Ťia miturilor. [Gen. -iei, var. mitologhie s.f. / cf. fr. mythologie, it. mitologia, gr. mythologia < mythos ÔÇô mit, logos ÔÇô studiu].
MITOLOG├ŹE s. f. 1. totalitatea miturilor, a legendelor care apar╚Ťin unei civiliza╚Ťii. 2. studiu ╚Ötiin╚Ťific al miturilor, al originii ╚Öi semnifica╚Ťiei lor. 3. ansamblu de credin╚Ťe, de idei care se refer─â la aceea╚Öi na╚Ťiune ╚Öi care se impun membrilor unei colectivit─â╚Ťi. (< fr. mythologie, lat. mythologia)
MITOLOG├ŹE f. 1) Ansamblu de legende care apar╚Ťin unei civiliza╚Ťii, unui popor, unei religii etc. 2) Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei care se ocup─â cu studiul miturilor. /<fr. mythologie, lat. mythologia
mitologie f. 1. istorie fabuloas─â a divinit─â╚Ťilor antichit─â╚Ťii p─âg├óne; 2. cunoa╚Öterea p─âg├ónismului ╚Öi a misterelor sale.
Mitologie f. Principalele divinit─â╚Ťi greco-romane: Zeus (Jupiter), Hera (Junona), Athena (Minerva), Phoebus (Apollon), Artemis (Diana), Hermes (Mercuriu), Hephestos (Vulcan), Hestia (Vesta), Ares (Marte), Aphrodita (Venus), Poseidon (Neptun), Cronos (Saturn), Demetra (Geres), Persephona (Proserpina), Hades (Pluton), Dionysos (Bachus), Eros (Cupidon).
*mitolog├şe f. (vgr. mytholog├şa, d. mythos, mit, ╚Öi l├│gos, cuv├«ntare). Istoria fabuloas─â a zeilor ╚Öi eroilor antichit─â╚Ťi─ş, ╚Ötiin╚Ťa miturilor: mitologia greceasc─â e de o incomparabil─â frumuse╚Ť─â (dar de multe or─ş imoral─â). ÔÇô ├Än general, supt numele de mitologie se ├«n╚Ťeleg miturile primitive ale popoarelor indo-e┼şropee (Indieni─ş, Per╚Öi─ş, Armeni─ş, Greci─ş, Albaneji─ş, Latini─ş, Cel╚Ťi─ş, Germani─ş, Slavi─ş ╚Öi Litvani─ş), ╚Öi ma─ş ales ale Grecilor ╚Öi Romanilor. Principalele divinit─â╚Ť─ş greco-romane s├«nt: Zeus (Jupiter), Era (Junona), Atena (Minerva), Febu (Ap├│line), Artemida (Diana), Ermes (Mercur), Efest (Vulcan), Estia (Vesta), Ares (Marte), Afrodita (Venerea), Posidone (Neptun), Cronu (Saturn), Demetra (Cererea), Persefona (Pros├ęrpina), Ades (Plutone), Di├│nis (Bacu), Eros (Cupidon). La ├«nceput, studiu e─ş nÔÇÖa avut de c├«t un interes de erudi╚Ťiune clasic─â. Dar lucr─ârile erudi╚Ťilor modern─ş, fund├«nd ╚Ötiin╚Ťa istorii─ş religiunilor, a┼ş dat mitologii─ş o mult ma─ş mare importan╚Ť─â. V. teogonie.
MITO-2 ÔÇ×legend─â, fabula╚ŤieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. mythos ÔÇ×povestire, legend─âÔÇŁ > fr. mytho-, germ. id., engl. id. > rom. mito-. Ôľí ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematic─â a miturilor; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., ansamblu de semne care au o anumit─â semnifica╚Ťie simbolic─â sau ideologic─â; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â geneza ╚Öi evolu╚Ťia miturilor; ~manie (v. -manie), s. f., form─â de dezechilibru psihic, care se caracterizeaz─â prin tendin╚Ťa maladiv─â de a denatura adev─ârul.

Mitologie dex online | sinonim

Mitologie definitie

Intrare: mitologie
mitologie substantiv feminin