Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru mitocondrie

MITOC├ôNDRIE s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante ╚Öi animale alc─âtuit din proteine, lipide ╚Öi enzime care asigur─â celulei energia necesar─â. ÔÇô Din fr. mitochondrie.
MITOC├ôNDRIE, mitocondrii, s. f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante ╚Öi animale alc─âtuit din proteine, lipide ╚Öi enzime care asigur─â celulei energia necesar─â. ÔÇô Din fr. mitochondrie.[1]
mitoc├│ndrie (-dri-e) s. f., art. mitoc├│ndria (-dri-a), g.-d. mitoc├│ndrii, art. mitoc├│ndriei
mitoc├│ndrie s. f. (sil. -dri-e), art. mitoc├│ndria (sil. -dri-a), g.-d. mitoc├│ndrii, art. mitoc├│ndriei
MITOC├ôNDRIE s.f. Organit de form─â alungit─â, constituind partea esen╚Ťial─â a condriomului celulelor; condriozom. [< fr. mitochondrie, cf. gr. mitos ÔÇô filament, chondrion ÔÇô granul─â].
MITOCÓNDRIE s. f. organit celular de formă sferică sau alungită, în citoplasmă; condriozom. (< fr. mitochondrie)
MITOC├ôNDRIE (< fr. {i}; {s} gr. mitos ÔÇ×firÔÇŁ + chondrion ÔÇ×granul─âÔÇŁ) s. f. (BIOL.) Organit celular, granular, filamentos sau bastona╚Ö, cu structur─â specific─â av├ónd posibilitatea de autoreplicare. M. are rol important ├«n respira╚Ťia celular─â ╚Öi formarea ATP (acidul adenozin, trifosforic, acumulatorul de energie chimic─â poten╚Ťial─â ├«n celul─â).
MITO-1 ÔÇ×filament, mitoz─â, mitoticÔÇŁ. ÔŚŐ gr. mitos ÔÇ×fir, filamentÔÇŁ > fr. mito-, germ. id., it. id. > rom. mito-. Ôľí ~clastic (v. -clastic), adj., care anihileaz─â cursul normal al mitozei; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular de dimensiuni mici, care constituie partea esen╚Ťial─â a condromului celular; ~genetic (v. -genetic), adj., s. n., (agent) capabil s─â determine diviziunea celular─â mitotic─â; ~spor (v. -spor), s. m., orice celul─â format─â prin diviziune mitotic─â, fiind capabil─â s─â genereze, f─âr─â fecunda╚Ťie, un nou organism; ~static (v. -static), adj., s. n., (agent) capabil s─â blocheze activitatea mitotic─â.

Mitocondrie dex online | sinonim

Mitocondrie definitie

Intrare: mitocondrie
mitocondrie substantiv feminin
  • silabisire: -dri-e