Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru mitocan

MITOC├üN, mitocani, s. m. Om cu comport─âri grosolane, vulgare; b─âd─âran, mojic. ÔÖŽ (├Änv.) Locuitor de la periferia unui ora╚Ö. ÔÇô Mitoc + suf. -an.
MITOC├üN, mitocani, s. m. Om cu comport─âri grosolane, vulgare; b─âd─âran, mojic. ÔÖŽ (├Änv.) Locuitor de la periferia unui ora╚Ö. ÔÇô Mitoc + suf. -an.
MITOC├üN, mitocani, s. m. Om lipsit de delicate╚Ťe, grosolan, b─âd─âran, mojic; (├«n trecut) or─â╚Öean de condi╚Ťie social─â modest─â, cu maniere simple. Ce caut eu aici? St─âm ├«n pustiu... cu mitocanii de arenda╚Öi. DUMITRIU, F. 45. S─â tr─âiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu s├«nt o persoan─â delicat─â. CARAGIALE, O. I 59. C├«te un mitocan cu capul. lulea de vin ├«╚Öi f─âcea de vorb─â cu p─âre╚Ťii ╚Öi cu v├«ntul. EMINESCU, N. 34.
mitocán s. m., pl. mitocáni
mitocán s. m., pl. mitocáni
MITOC├üN adj., s. b─âd─âran, grosolan, mahalagiu, m├órlan, m├órl─ânoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ╚Ť─âr─ânoi, ╚Ťoap─â, ╚Ťop├órlan, vulgar, (pop.) mocan, moc├órtan, mod├órlan, p─âdure╚Ť, r├ótan, ╚Ťop├órc─â, (reg.) mocodan, mocof─ânos, mod├órl─âu, modoran, mog├óldan, necunosc─âtor, neg├óndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (├«nv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)
MITOCÁN s. v. mahalagiu.
MITOC├üN ~i m. Persoan─â care v─âde╚Öte lips─â de educa╚Ťie; om cu apuc─âturi grosolane; b─âd─âran; m├órlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an
mitocan m. 1. om de rând cu apucături de mahalagiu; 2. mojic, bădăran. [Lit. călugăr locuitor de mitoc, deci extraurban, de unde sensul peiorativ].
mitoc├ín, -nc─â s. (d. mitoc. Cp. cu c─şofligar). Locuitor din mitoace, adic─â din dependen╚Ťele sa┼ş mahalalele ora╚Öelor (sa┼ş dup─â locuitori─ş de pe l├«ng─â fostu mitoc al R├«mniculu─ş ├«n Bucure╚Öt─ş, unde e ast─âz─ş Ateneu, ╚Öi de pe la biserica Ceau╚Ö Radu). Fig. Iron. Mahalagi┼ş, mojic, gh─şorlan, ╚Ťop├«rlan, om nec─şoplit: mitocan din dealu Spiri─ş. Munt. vest. C─âr─âu╚Ö. V. magope╚Ť ╚Öi metec.
mitocan s. v. MAHALAGIU.
MITOCAN adj., s. b─âd─âran, grosolan, m├«rlan, m├«rl─ânoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ╚Ť─âr─ânoi, ╚Ťoap─â, ╚Ťop├«rlan, vulgar, (pop.) mocan, moc├«r╚Ťan, mod├«rlan, p─âdure╚Ť, r├«tan, ╚Ťop├«rc─â, (reg.) mocodan, mocof─ânos, mod├«rl─âu, modoran, mog├«ldan, necunosc─âtor, neg├«ndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (├«nv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)
MITOCANC─é s. b─âd─âranc─â, m├«rlanc─â, mojic─â, ╚Ťoap─â, ╚Ťop├«rlanc─â.
mitocan, -c─â, mitocani, -ce s. m., s. f. om necioplit / grosolan

Mitocan dex online | sinonim

Mitocan definitie

Intrare: mitocan
mitocan substantiv masculin