mitocănie definitie

10 definiții pentru mitocănie

MITOCĂNÍE, (2) mitocănii, s. f. 1. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan. 2. Mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.
MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.
MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Purtare, faptă, vorbă de mitocan; bădărănie, mojicie.
mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile
mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile
MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)
MITOCĂNÍE ~i f. Comportare sau vorbă de mitocan; bădărănie. /mitocan + suf. ~ie
mitocănie f. mojicie.
mitocăníe f. Fam. Purtare de mitocan.
MITOCĂNIE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)

mitocănie dex

Intrare: mitocănie
mitocănie substantiv feminin