MITIZÁ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitologiza. – Din it. mitizzare.

MITIZÁT, -Ă, mitizați, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza.

MITIZÁ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitologiza. – Din it. mitizzare.

MITIZÁT, -Ă, mitizați, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza.

*mitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mitizeáză

mitizá vb., ind. prez. 1 sg. mitizéz, 3 sg. și pl. mitizeáză

A mitiza ≠ a demitiza

MITIZÁ vb. I. tr. A da un caracter mitic. [< it. mitizzare].

MITIZÁ vb. tr. a da un caracter mitic unei persoane, unui obiect etc.; a mitifica, a mitologiza. (< it. mitizzare)

A MITIZÁ ~éz tranz. (persoane, obiecte etc.) A transforma în mit. /<it. mitizzare