mitică definitie

3 intrări

19 definiții pentru mitică

HÓPA-MITÍCĂ, hopa-mitică, s. m. Păpușă din celuloid, care revine întotdeauna în poziție verticală, deoarece are centrul de greutate situat la bază. – Hopa + Mitică (n. pr.).
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.
MÍTIC, -Ă, mitici, -e, adj. De mit, aparținînd mitului; fabulos, legendar. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I 32.
mític adj. m., pl. mítici; f. mítică, pl. mítice
mitícă (tip uman) s. m., g.-d. lui mitícă; pl. mitíci
*Mitícă (nume de persoană) s. propriu m.
mític adj. m., pl. mítici; f. sg. mítică, pl. mítice
mítică s. m., pl. mítici
MÍTIC adj. v. fantastic.
MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].
MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)
MÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique
mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.
*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.
MITIC adj. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.)
Miti/că,-ci, -ș, -u v. Dimitrie III 2 d, e.

mitică dex

Intrare: mitic
mitic adjectiv
Intrare: mitică
mitică
Intrare: Mitică
Mitică