mitic definitie

12 definiții pentru mitic

MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
MÍTIC, -Ă, mitici, -e, adj. De mit, aparținînd mitului; fabulos, legendar. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I 32.
mític adj. m., pl. mítici; f. mítică, pl. mítice
mític adj. m., pl. mítici; f. sg. mítică, pl. mítice
MÍTIC adj. v. fantastic.
MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].
MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)
MÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique
mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.
*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.
MITIC adj. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.)

mitic dex

Intrare: mitic
mitic adjectiv