Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru mit

MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloas─â cu caracter sacru care cuprinde credin╚Ťele unui popor despre originea Universului ╚Öi a fenomenelor naturii, despre zei ╚Öi eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legend─â, basm. ÔŚŐ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. ÔÇô Din ngr. mithos, fr. mythe.
MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloas─â care cuprinde credin╚Ťele popoarelor (antice) despre originea universului ╚Öi a fenomenelor naturii, despre zei ╚Öi eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legend─â, basm. ÔŚŐ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. ÔÇô Din ngr. mithos, fr. mythe.
MIT, mituri, s. n. Povestire fabuloas─â care cuprinde credin╚Ťele popoarelor antice despre originea universului ╚Öi a fenomenelor naturii, despre zei ╚Öi eroi legendari. V. legend─â. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I 75. Din Helada r─ât─âcit-a mitul vechilor eroi ╚śi p-o cale-ndrept─â╚Ťit─â s-a prelins p├«n─â la nai. CO╚śBUC, P. 11 140. ÔÖŽ N─âscocire, poveste, basm. Se sf├«r╚Öe╚Öte blindul mit, Povestitorul merge s─â se culce. CERNA, P. 151. ÔÇô Pl. ╚Öi: (neobi╚Önuit) mite (EMINESCU, O. I 61).
mit s. n., pl. m├şturi
mit s. n., pl. m├şturi
MIT s.n. Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credin╚Ťe ale popoarelor antice despre zei, despre unele ├«nt├ómpl─âri ╚Öi fapte legendare. ÔÖŽ (Fig.) N─âscocire, poveste, basm. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos].
MIT s. n. 1. povestire fabuloas─â, cu caracter sacru, prima treapt─â a cunoa╚Öterii, care expune diversele credin╚Ťe ale popoarelor despre originea universului ╚Öi fenomenelor naturale sau sociale, despre zei ╚Öi eroi legendari, explic─â diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) n─âscocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos)
MIT ~uri n. 1) Povestire de origine popular─â, cu con╚Ťinut fabulos, care explic─â ├«n mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii ╚Öi via╚Ťa social─â. 2) Lucru sau realitate lipsit─â de un temei real. /<ngr. m├şthos, fr. mythe
mit n. 1. povestire fabuloas─â: vremile aurite ce mitele albastre ni le ╚Öoptesc ades EM.; 2. fig. lucru fictiv, fiin╚Ť─â imaginar─â.
*mit n., pl. ur─ş (vgr. mythos. V. mitologie). Poveste, povestire fabuloas─â despre ze─ş, ero─ş ╚Ö. a.: miturile vechi─ş Greci─ş. Fig. Lucru fictiv, fiin╚Ť─â fictiv─â: existen╚Ťa fenicelu─ş (sa┼ş fenicele) e un mit.
mi╚Ť n., pl. ur─ş (din mi╚Ťe, pl. lu─ş mi╚Ť─â, considerat ca n. pl. ├«n -e). Pl. L├«n─â de m─şel, care, fiind m─ârunt─â, serve╚Öte la umplut saltelele ╚Öi plapomele, ca ╚Öi coditura (R. S. GrS. 6, 59): un mi╚Ť de l├«n─â. (VR. 1911, 8, 210).
MIT (< fr., ngr.; {s} gr. mythos ÔÇ×poveste, nara╚ŤiuneÔÇŁ) s. n. 1. (├Än sens propriu; accep╚Ťie religioas─â) Povestire din lumea sacrului, a divinit─â╚Ťii, a zeilor ╚Öi eroilor destinat─â s─â explice originea zeilor, a lumii ╚Öi a fenomenelor ei, originea, des─âv├ór╚Öirea ╚Öi destinul omului. Spre deosebire de legend─â, m. are ├«ntotdeauna func╚Ťie religioas─â, zeii despre care poveste╚Öte fiind aceia╚Öi cu cei venera╚Ťi de om ├«n culte; adesea, m. este parte integrant─â a cultului. 2. P. ext. (├Än accep╚Ťia profan─â) Construc╚Ťie a spiritului pur imaginar─â. La Platon, m. este o parabol─â sau alegorie folosit─â pentru a ilustra un adev─âr ori pentru a-l demonstra pe cale analogic─â (ex. m. pe╚Öterii). ├Än unele teorii sociale ╚Öi politice, m. este tratat drept credin╚Ť─â, speran╚Ť─â, vis, ideal ├«mp─ârt─â╚Öite ├«n prezent de oameni. 3. Reprezentare fals─â, dar ├«n general admis─â de to╚Ťi membrii unui grup (ex.: m. calmului englezesc, m. egalit─â╚Ťii etc.).
MI╚Ü cf. subst. mi╚Ť─â (de l├«n─â). 1. Mi╚Ť, 1620 (Sur XIV). 2. Mi╚Ťeu, Vladu╚Ťu, olt. (AO XVII 330). 3. + -oc: Mi╚Ťoc (17 B III 212). 4. + -ura: Mi╚Ťur/a, b., -ea (16 B III 81); cf. subst. mi╚Ťurc─â, var. la mi╚Öiurc─â ÔÇ×coif egipteanÔÇŁ (DR III); v. Ma╚Ťura ├«n Partea a IlI-a.
mit (gr. mythos ÔÇ×povesteÔÇŁ, ÔÇ×legend─âÔÇŁ), figur─â de compozi╚Ťie care const─â ├«ntr-o nara╚Ťiune alegoric─â, de obicei anonim─â ╚Öi colectiv─â, menit─â s─â reflecte concep╚Ťia asupra vie╚Ťii ╚Öi lumii proprie unui popor (A). M. este un fenomen de g├óndire ╚Öi fic╚Ťiune colectiv─â, care const─â ├«n reprezentarea alegoric─â ╚Öi narativ─â a unor fenomene originare, cum ar fi cele legate de crearea lumii (ex. m. zeilor ╚Öi semizeilor), de etapele evolutive ale omenirii ├«n lupt─â cu natura (ex. m. lui Prometeu ╚Öi al lui Icar) etc. M. sunt reprezent─âri primitive ale unor fenomene, generate ├«n mintea popoarelor de propriile lor aspira╚Ťii, ├«n esen╚Ť─â de nevoia de fericire ╚Öi de credin╚Ťa ├«n realizarea ei. M. este ╚Öi personificare ╚Öi nara╚Ťiune. Esen╚Ťa originar─â a m. este religioas─â. De aceea o caracteristic─â a lui este perimarea, dispari╚Ťia lui, datorit─â progresului ╚Ötiin╚Ťific ├«n cunoa╚Ötere al omenirii. Cu timpul, pe m─âsur─â ce a ├«nceput s─â se perimeze esen╚Ťa lui religioas─â, a trecut ├«n folclor ╚Öi ├«n art─â ├«n general, ca surs─â de inspira╚Ťie, iar critica literar─â ├«l descoper─â totdeauna acolo unde fic╚Ťiunea, nara╚Ťiunea alegoric─â, oglinde╚Öte viziunea asupra lumii (Weltanschauung) caracteristic─â unui popor.
mit, mituri s. n. Povestire cu caracter fantastic care expune diversele credin╚Ťe ale popoarelor antice despre originea universului, fenomenelor naturii, zei ╚Öi eroi legendari etc. ÔÖŽ Fig. Legend─â, poveste, basm; (├«nv.) fabul─â. ÔŚŐ Mit cosmogonic = mit care se refer─â la facerea lumii. ÔÇô Din gr. mithos, fr. mithe.

Mit dex online | sinonim

Mit definitie

Intrare: mit
mit substantiv neutru
Intrare: mi╚Ť
mi╚Ť
Intrare: Mi╚Ť
Mi╚Ť