mistrie definitie

12 definiții pentru mistrie

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară sau trapezoidală de oțel, o tijă și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.
MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.
MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă a zidarului, formată dintr-o placă subțire de oțel, de diferite forme, prevăzută la un capăt cu un miner și folosită în lucrările de zidărie și de tencuire. Turnau lut de dimineață și pînă în seară, îl netezeau cu mistria. ANGHEL, PR. 178. Păreții cuibului sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165. Meșterul Manole... a contribuit cu mistria și cu dalta la prefacerea bisericii de la Argeș. ODOBESCU, S. II 507.
mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
mistríe (íi), s. f.1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.
MISTRÍE ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oțel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri
mistrie f. unealtă cu care zidarul toarnă tencueala și bruftuește zidul. [Gr. mod. MISTRÍ].
mistríe f. (ngr. mystri [d. vgr. mystríon, linguriță, d. mýstrion, lingură], de unde și bg. mistriĭa). Lopățica metalică triangulară cu care zidaru ĭa puțină tencuĭală și o netezește. V. cancĭog, mala.
MISTRIE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
mistrie, mistrii s. f. 1. mână, palmă 2. (friz.) brici

mistrie dex

Intrare: mistrie
mistrie substantiv feminin