MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoáre

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; f. sg.și pl. mistificatoáre

MISTIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].

MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)

MISTIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistifică; care face mistificații. Informație ~oare. ~ al stării de lucruri. /<fr. mystificateur

mistificator m. cel ce mistifică.