Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru mistificator

MISTIFICAT├ôR, -O├üRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care mistific─â. ÔÇô Din fr. mystificateur.
MISTIFICAT├ôR, -O├üRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care mistific─â. ÔÇô Din fr. mystificateur.
MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.
mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoáre
mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; f. sg.și pl. mistificatoáre
MISTIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].
MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)
MISTIFICAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care mistific─â; care face mistifica╚Ťii. Informa╚Ťie ~oare. ~ al st─ârii de lucruri. /<fr. mystificateur
mistificator m. cel ce mistific─â.

Mistificator dex online | sinonim

Mistificator definitie

Intrare: mistificator (adj.)
mistificator adjectiv
Intrare: mistificator (s.m.)
mistificator substantiv masculin