Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru mistificare

MISTIFIC├ü, mist├şfic, vb. I. Tranz. A induce ├«n eroare; a ├«n╚Öela; p. ext. a denatura, a falsifica adev─ârul. ÔÇô Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFIC├üRE, mistific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mistifica ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öelare, ├«n╚Öel─âtorie; p. ext. falsificare a adev─ârului; mistifica╚Ťie. ÔÇô V. mistifica.
MISTIFIC├ü, mist├şfic, vb. I. Tranz. A induce ├«n eroare; a ├«n╚Öela; p. ext. a denatura, a falsifica adev─ârul. ÔÇô Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFIC├üRE, mistific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mistifica ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öelare, ├«n╚Öel─âtorie; p. ext. falsificare a adev─ârului; mistifica╚Ťie. ÔÇô V. mistifica.
MISTIFIC├ü, mist├şfic, vb. I. Tranz. A induce ├«n eroare; a ├«n╚Öela, p. ext. a falsifica. Ei, vede╚Ťi cum v-am mistificat, eu ╚Ötiu foarte bine pe d-l Dan ╚Öi s├«nt unul din cei mai pasiona╚Ťi admiratori ai talentului lui. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 41.
MISTIFIC├üRE, mistific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mistifica ╚Öi rezultatul ei; falsificare. M-am g├«ndit: n-o fi o mistificare a ta ca s─â-mi faci o surpriz─â? BASSARABESCU, S. N. 145.
mistific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 mist├şfic─â
mistificáre s. f., g.-d. art. mistificắrii; pl. mistificắri
mistific├í vb., ind. prez. 1 sg. mist├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. mist├şfic─â
mistificáre s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări
MISTIFICÁ vb. v. denatura.
MISTIFIC├ü vb. v. ademeni, am─âgi, ├«nc├ónta, ├«n╚Öela, min╚Ťi, momi, p─âc─âli, prosti, purta, tri╚Öa.
MISTIFICÁRE s. v. denaturare.
MISTIFICÁRE s. v. înșelăciune, înșelătorie.
MISTIFIC├ü vb. I. tr. A denatura adev─ârul; a ├«n╚Öela, a p─âc─âli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mist├şfic, 3,6 -c─â. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].
MISTIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a mistifica ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öel─âtorie, p─âc─âleal─â, denaturare; mistifica╚Ťie. [< mistifica].
MISTIFICÁ vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)
A MISTIFIC├ü mist├şfic tranz. 1) (fapte, adev─âruri etc.) A denatura ├«n mod inten╚Ťionat, prezent├ónd ca veritabil; a prezenta ├«ntr-o lumin─â seduc─âtoare, dar fals─â. 2) (persoane) A induce ├«n eroare; a face s─â ia un adev─âr drept neadev─âr (recurg├ónd la diferite mijloace necinstite); a ├«n╚Öela; a am─âgi; a p─âc─âli. /<fr. mystifier, it. mistificare
mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.
*mist├şfic, a -├í v. tr. (d. mistic ╚Öi fic ca ├«n edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, ├«n╚Öel.
MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
mistifica vb. v. ADEMENI. AM─éGI. ├ÄNC├ÄNTA. ├ÄN╚śELA. MIN╚ÜI. MOMI. P─éC─éLI. PROSTI. PURTA. TRI╚śA.
MISTIFICARE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, r─âst─âlm─âcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)
mistificare s. v. ├ÄN╚śEL─éCIUNE. ├ÄN╚śEL─éTORIE.

Mistificare dex online | sinonim

Mistificare definitie

Intrare: mistifica
mistifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: mistificare
mistificare substantiv feminin