Dicționare ale limbii române

2 intrări

24 definiții pentru mistificare

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFICÁRE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica.
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFICÁRE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica.
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
MISTIFICÁRE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; falsificare. M-am gîndit: n-o fi o mistificare a ta ca să-mi faci o surpriză? BASSARABESCU, S. N. 145.
mistificá (a ~) vb., ind. prez. 3 mistífică
mistificáre s. f., g.-d. art. mistificắrii; pl. mistificắri
mistificá vb., ind. prez. 1 sg. mistífic, 3 sg. și pl. mistífică
mistificáre s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări
MISTIFICÁ vb. v. denatura.
MISTIFICÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
MISTIFICÁRE s. v. denaturare.
MISTIFICÁRE s. v. înșelăciune, înșelătorie.
MISTIFICÁ vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistífic, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].
MISTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelătorie, păcăleală, denaturare; mistificație. [< mistifica].
MISTIFICÁ vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)
A MISTIFICÁ mistífic tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare
mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.
*mistífic, a v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.
MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
MISTIFICARE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)
mistificare s. v. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE.

mistificare definitie

mistificare dex

Intrare: mistifica
mistifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: mistificare
mistificare substantiv feminin