mistifica definitie

14 definiții pentru mistifica

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
mistificá (a ~) vb., ind. prez. 3 mistífică
mistificá vb., ind. prez. 1 sg. mistífic, 3 sg. și pl. mistífică
MISTIFICÁ vb. v. denatura.
MISTIFICÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
MISTIFICÁ vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistífic, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].
MISTIFICÁ vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)
A MISTIFICÁ mistífic tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare
mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.
*mistífic, a v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.
MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

mistifica dex

Intrare: mistifica
mistifica verb grupa I conjugarea I